Nu-mi răspunzi? Nici măcar din milă? Nici măcar din curiozitate? Nu-mi dai nici o satisfacţie? Treaba ta! Te avertizez: vin să te sfărâm! Şi pe tine, şi pe tanti Lui, hututuia lui Zero! Din cauza lor am ajuns să fiu luat drept caraghios în cleveteala celor proşti şi mulţi, cum zice Lăpuşneanu! Pentru că aceşti proşti şi mulţi nu se ocupă cu madrigale, cu ochi daţi peste cap, cu scări de mătase! Ăştia nu-s fraieri ca mine! Ăştia folosesc argumente pure şi simple, de la sudalmă la ciomag! Ăştia fac uz de vocabular foarte contondent, nu stau la discuţii, la scrisori, la lugulugu! Cred că ştii destul de bine că poezia n-are loc şi logică în tele/viziunea lor imbecilă! Nu?
Gata, nu mai pierd vremea! Îmi apretez şi-mi calc vehement cămaşa aia galbenă, croită "pe corp", să mi se vadă relieful rezultat din sporturile pe care le-am practicat cu gândul să mă fac celebru, dar nu m-am făcut nici o brânză: haltere, lupte libere şi greco-romane, box, fugă, ţurcă, zmeu, oină, poarcă, sărituri în râpă, secere, ciocan, vacă, rişcă, viţel, oaie, cal, capră, târâş, batoză!...chiar în clipa asta-mi pun costumul elegant, care face ape-ape verzui şi amare ca pelinul din poezia ochilor ori din ochii poeziei lui Nichita Stănescu!...îmi pun cravata desenată cu multe şi gustoase păstăi de mazăre verde...îmi văcsuiesc pantofii de 113, cu botul ascuţit şi cu tocuri tronconice!...mă pieptăn până-mi sar scânteiuţe din cap!...revărs juma de litru de odicolon pe unde trebuie la asemenea întâlniri de ultimul grad şi de mare importanţă pentru viitorul tăcerii/liniştii în sensul/direcţia căreia mă gătesc şi mă organizez cu atâta înverşunare!...îmi fac trei semne de cruce, mari!...pun pe umăr ghioaga de sărbătoare...că-i jale cu javrele animale şi omeneşti, mai ales când e vorba de "gagici"...şi pornesc spre tine, să aflu şi să rezolv cauza Tăcerii tale, dragă doamnă Doi! N-ai vrut să vii cu "gaşca" pe Aria Zimbrului...şi iată că te costă, şi iată că are să vă coste scump, stimabililor, inseparabililor, bârfitorilor, hahalerelor, triştilor şi superficialilor!...Pornesc în sus, pe Valea Zimbrului, spre şoseaua care duce înainte ori înapoi, pe marginea căreia mânam la păscut lăptăresele noastre dreptunghiulare, mici şi mari, cornute şi ciute...le-ar mânca nenea cel lacom şi lup...dar bine că nu le-a mâncat, deoarece de pe Cărările lor Lactee mi-am adunat Sănătate pentru mai târziu...pentru acum, când, uite, păşesc ţanţoş ca un clapon, lustruit, ţeapăn, studiat...cu ghioaga din corn bălăngănindu-se convingător...şi-mi amintesc exact!...Ce?...(Stai aşa!)
