Numai aşa se poate merge mai Departe

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Sigur că da... aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire, cu forţa!/ a vrut, samavolnic, să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!"
Sigur că da... n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte la păsări!/ nu poţi să te superi pe viaţă, aiurea!/ visează-te singur, n-ai voie sărutul/ pe sânul iubitei să-l pui cu securea!"
Şi aşa a continuat Dumnezeu... şi aşa spunem: "Nu cumva să blestemi, nu glumi cu Eternul/ când viaţa îţi pare enormă şi piatră!/ când pleacă iubita, când fuge iubita,/ te uită la Lună cum plânge şi latră!"
Aici şi acum începe acuzarea: "Ai grijă, curat nu ai fost niciodată/ şi nici nu ai dat demâncare la zei!/ Cuvântul îţi vine şi-ţi bate la poartă,/ dar nu eşti acasă,/ nu eşti nici sub tei!"
Şi mai abitir: "Nu ştiu unde umbli şi nu-ţi pot închide/ nici drumul, nici visul, nici ochii, nici Cartea!.../ dar nu samavolnic se intră în moarte/ şi nu samavolnic întregul ia partea!"
Şi aproape o rugăciune, dacă nu poruncă: "Fii bun ca un câine, fă-ţi timp de hodină.../ şi cere-mi, o dată măcar, să te iert,/ căci vina pe care o duci în spinare/ e grea mult mai mult ca păcatul incert!// Şi nu te sfii... şi nu-ţi fie prea frică.../ iubita se-ntoarce... căci nu-i prea departe!/... N-ai voie să intri-n iubire cu forţa!/... Mai bine citeşti până mori într-o Carte!"...
Sigur că da... aşa s-a petrecut şi aşa se petrece şi acum! Şi eu... eu cum să răspund acestui rechizitoriu, acestei provocări? Eu nu pot răspunde decât aşa: "Luaţi-mi umbra, verdele şi vântul,/ turnaţi-mi cer pe ultimul cuvânt,/ cărări şi păsări, viscole pe gură.../ copacii mei cu vârful în pământ!/ M-aţi învăţat să mă iubească lupii/ şi frunzele să-mi spună ce-am uitat,/ iar eu, sălbatec, le-am întins capcane/ şi i-am vândut pe un covrig uscat!/ Voi aţi ştiut să-mi puneţi rădăcina/ drept leagăn pentru dor şi pentru vis.../ Lupii veneau să-mi ocrotească somnul,/ şi i-am ucis, iubito, i-am ucis!/ Şi dacă timpul poate să te-aducă/ mireasă în pădurea de argint,/ să ne mirăm, să ne admire lupii.../ fiindcă lupii urlă, dar nu mint!/ Nu ştie nici un lup şi nici o frunză: numai Poetul moare pe Cuvânt!/... Luaţi-mi vorba, strigătul şi cerul.../ copacii mei cu vârful în pământ!"... Sigur că da! Nu?
Sentinţa (şi rugăciunea) se pun aplicare/execuţie fără drept de apel, zilnic, la ora când clopotele bat de vecernie şi când Purtătorul de Biruinţă se dă jos de pe şaua amintirii şi vine pe prispă să-mi mai spună o dată că numai şi numai Aşa se poate merge mai Departe! Nu?

Citit 475 ori Ultima modificare Marți, 23 Aprilie 2019 18:08

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro