Moş Mutelcă îşi drege glasul nşi continuă Astfel:
"PĂMÂNTULE – Lut pentru Oale,/ Ulcioare şi Străchini din care
mai beau, mai mănâncă Ţăranii/ tăi Sfinţi, dar Puţini, cât să-i numeri
la preţ de o Zi şi o Noapte – / eu chiar te aştept pe-o Cărare
când şmecheri cocliţi trec aiurea/ şi zbiară şi strâmbă din umeri,
de parcă le-ai fi slugă – iată,/ îmi cade-o plânsoare pe Clisa
ta Scumpă, Rotundă...şi cade.../ şi cade...şi-ncepe să curgă
spre unde nu-s Margini, spre unde/ s-a dus Maica mea DEMIURGĂ,
spre unde stă Sâmburul (Taina)/ de unde porneşte Abscisa
şi geamăna ei, Ordonata – / aşa te aştept, aşa-mi pasă
de Sufletul tău pus la zaruri,/ DE LACRIMA TA PREAMILOASĂ!
PĂMÂNTULE, pleacă-ţi privirea/ şi vezi ce proşti porţi pe Spinare,
ce hulpavi, ce răi, ce lichele,/ ce fonfi, ventriloci şi potrivnici,
ce sfinţi plini cu pleavă şi zgură,/ ce laici lipsiţi de glagore,
ce diavoli pe Capra Moşiei/ – Aceasta, Aceea, Oricare –
hai, uită-te-(n) Jos şi sfărâmă-i/ pe cei CARE ÎNCĂ NU ŞTIU NICI
cu ce se „mănâncă” IUBIREA,/ ce-nseamnă ACUM să ADORE
Mişcarea ta-n JURUL cel MARE,/ dar şi ÎNTR-AL INIMII tale
când işti goi îţi scuipă OBRAZUL/ şi CERUL...şi nu vor să ştie
cum meriţi – din plin – Îndurare,/ cum meriţi – din plin – Osanale,
cum cazi copleşit de TRISTEŢE,/ cum pieri zdrumicat de PROSTIE!
TE SCRIU pe Cărări şi pe Drumuri,/ te scriu pe Omăt şi pe Apă,
te scriu pe Văzduh, pe Răbdare,/ pe Visul că Lumea Întreagă
va fi să se-ndemne la „JOCURI”,/ va fi NEGREŞIT să înceapă
DIN NOU Mila, Ţurca, Şotronul.../ şi CARTEA în care, din care
se vede, s-aude că DOMNUL/ dă TOT, dar nu pune-n DESAGĂ,
nu vrea să semneze pe Lene,/ pe Hâd, pe Mizer, pe Trădare!"...
(Stai aşa!)
