Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Sigur că da, doamnă Stai! Am să-ţi pun ziarul în cutia poştală! Dictatoarea mea, Iolanda Cremene, mi-a scris două texte pentru Nichita Stănescu! Să i-l dăruieşti şi să-i spui Poetului că tare mi-i dor de Părinţi şi de Măria Sa, Îngerul cu o Carte în mână! Da?

„!abia dacă mai suflă păpădia/ şi soarele e jilav de la ploi/ şi se aud copacii cum aşteaptă/ s-aducă domnul frunzele-napoi!/ nişte ţărani cu sufletul pe tavă/ adună şi fac focuri în grădini/ se duce lumea-n râpă dacă nu e/ curat în cartea lui de rugăciuni!/ la prima vorbă rece peste dealuri/ plecară toate păsările-n jos/ în sus rămâne singur el săracul/ să-i ţină de urât lui făt-frumos!/ duminica în hainele de viaţă/ dă flacără la două lumânări/ să lumineze frigul din biserici/ şi plânsul muritorilor prin gări!/ se uită la icoane prin ziare/ cu şarpele de casă lângă pat/ mai are mult nu are bani de moarte/ că veşnicia s-a născut la sat!/ aşază busuioc tace priveşte/ la hainele de mire cum au fost/ cum trece lumea asta prin fereastră/ şi se întoarce unde are rost!/ dă linişte şi os curat la câine/ ascute o idee un cuţit/ nu crede că nevasta sa-i plecată/ unde de unde nimeni n-a venit!/

şi cuiburile goale de la streşini/ şi golurile triste din pământ/ i-aduc aminte că la primăvară/ lumina pune suflet pe cuvânt!/ arareori când noaptea îi aşterne/ fiinţa pe cărarea unui vis/ se suie româneşte în fântână/ să vadă cerul dacă stă la scris!/ să-i vină peste dealuri vorbă caldă/ aşteaptă răbdător şi cu tutun/ dă-n lăcrămare taie firu-n patru/ săracul nostru numitor comun!/ şi nimeni nu-i aduce nici o veste/ că fiul său nu are bani de plic/ şade încet şi caută în zare/ la trenuri încărcate cu nimic!”...Nu?...Sigur că da!

„!tata se ducea să prindă zorii/ tocmai unde aripile morii/ atingeau cu mila lor pământul/ veşnicia grâului şi gândul!/ mă uitam la el cu admirare/ ce curaj să intri-n depărtare/ ca lumina ochilor în carte/ sclav pe viaţă şi stăpân pe moarte!/ şi mergea frumos ca o tăcere/ nici măcar n-am spus la revedere/ rob cu ochi albaştri printre roabe/ nu desparte morile-n silabe!/ plin de farmec îl vedeam subţire/ înapoi în hainele de mire/ foc şi tei în casa părintească/ unde mama-i gata să mă nască!/ şi la urma urmei ce-i un tată?/ e un om cu inimă ferată/ şi un punct al meu de (re)vedere/ despre grâu şi despre înviere!/ tata s-a întors din depărtare/ şi mă uit la el cu admirare/ ştie multe mori şi multe semne/ şade liniştit şi-ndreaptă lemne!”...Nu?...Sigur că da!

Te invidiez pentru şansa de a-l întâlni pe Vulturul Blond! Mâine, te rog frumos, aş vrea să convorbim măcar telefonic, dacă nu poţi să stai cu mine măcar o viaţă şi o moarte, doamnă Stai! Oricum, (te) aştept!

Citit 438 ori Ultima modificare Joi, 20 Iunie 2019 17:30

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro