Bagatelă cu Sânge de Păpădie

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu nestemata şi blestemata Stâncă indiferentă şi imposibil de abandonat, mai ales că Şeful Suprem stă cu ochii şi cu ciomagul pe tot ce-nsemnează suflare de mascul şi de femelă, orice abatere de la Ispăşire fiind observată şi catalogată şi sancţionată administrativ şi moral, imediat, fără citări şi procese, fără amânări, fără tergiversări, fără nici o clemenţă din partea Vârfului cu Jur!...Zilele trecute, dintr-o pornire umanitară şi perfect justificată în condiţiile create şi oferite sisifilor şi sisifaşilor moderni, de către zeii/arhonţii Prezentului-Babel, am purces la efectuarea unui sondaj de opiniune printre ne/muritorii de rând...şi nu mică mi-a fost surprinderea, chiar dacă o bănuiam, să constat că greutăţile/necazurile îndurate şi cărate şi împinse de cei „pedepsiţi” sunt enorme, devastatoare, nimicitoare...şi că stânca primului Sisif este o biată mărgea, iar munca regelui ciripitor e o joacă, în comparaţiune cu chinuirea generală actuală!...Printre condamnaţi, ca un fel de lider/principe al Suferinţei, l-am întâlnit pe Ion Mutelcă, fost Cavaler al Veselei Figuri, osândit fiindcă şi-a prins amanta...înşelându-i toate aşteptările cu şeful de Scară Oschi, „drept” pentru care i-a scris şi i-a recitat (chiar acolo, în flagrant) o Dare de Samă umplută ochi cu sensuri adânci şi resemnări înalte! Asta este! Sărmanul Mutelcă...are dreptate!

„încet printre cuvinte la deal printre dihănii/ vreau să ajung pe vârful cu dor şi cu otravă.../ e greu nu am ce zice nu cred c-ajung vreodată/ să pun singurătatea sărutului pe slavă/ să pun singurătatea sărutului pe viaţă/ să pun singurătatea sărutului pe capăt.../ încet printre săruturi la deal printre dihănii/ mereu până la floarea de colţuri fără lacăt!// dac-ar fi fost la vale oare-ar fi fost mai lesne/ şi ar fi fost mai simplu şi ar fi fost mai bine.../ ce întrebări aiurea nu cred c-ajung vreodată/ stăpân peste pistiluri stăpân peste stamine/ stăpân peste otravă stăpân peste dulceaţă/ stăpân peste nimicuri stăpân peste splendoare.../ încet printre săruturi dihănii şi cuvinte/ văd viaţa cum mă strigă în veci devastatoare!”...Nu-i aşa că nimeni nu are nici o scăpare din braţele vieţii, că moartea-o o bagatelă şi poartă sânge de păpădie?

Citit 525 ori Ultima modificare Vineri, 16 August 2019 17:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.