Maria din titlul rubricii de azi îşi desfăşoară şi-şi înfăşoară activitatea în fabrica de orologii! La Orologie, cum ar veni! E oroloagă, adică! Altfel spus, se ocupă cu timpul! Nu-l pierde! Nu despre timpul dumneaei fac vorbă, ci despre timpul celorlalţi! Şi, slavă Domnului, are timp pentru toţi! Şi are şi timp trecut, şi timp prezent, şi timp viitor, şi timp pierdut! În orologiile corespunzătoare categoriei, bineînţeles! Zi de zi, şi noapte de noapte, şi ceas de ceas, care mai de care trece pragul Orologiei... şi cumpără! Bătrânii, în special, cumpără numai timp trecut! Tinerii cumpără numai şi numai timp viitor! Foarte rar, din ce în ce mai rar, pot spune aproape deloc, intră câte unul care cere timp prezent! Se vede treaba că prezentul nu are trecere la lume! Nu-i contemporan, adicătelea! Dar cel mai des şi mai mult se vând orologii care măsoară timpul pierdut! Din această categorie se găsesc cele mai sofisticate instrumente! Se poate constata că lumea nu vrea să piardă timpul degeaba, ieftin, aiurea! Astfel, doamna Maria îşi întrebuinţează timpul din greu! Construieşte timp pierdut de n-are timp nici să răsufle! Femeile sunt interesate numai şi numai de orologii pentru numărat timpul pierdut cu cuc, cu mierloi, cu cintezoi, cu cioroi, cu piţigoi, cu gherţoi, cu cicisbeu... şi cu alte şi alte şi multe simboluri ale capacităţii femeieşti moderne! Bărbaţii preferă numai şi numai timp pierdut cu mierlă, cioară, maimuţă, măriuţă, prostuţă, găgăuţă... şi cu alte şi alte şi multe simboluri ale in/capacităţii mascule moderne! În pofida cestor abundenţe şi posibilităţi, doamna Maria nu are pentru mine nici un fel de timp! Absolut nici un fel de timp! Aşadar, mă ocup şi mă consolez cu singurul ceas pe care-l am în permanenţă asupra mea: ceasul morţii! Merge excelent! Şi nu-l întorc niciodată!... Ieri, la ora Zero (după ceasul meu) m-am fost la doamna Maria şi i-am spus exact aşa: „Mă dau de ceasul morţii... aşa de mult îmi este/ a duce-ntr-o pădure... s-o dau cu tine peste.../ peste ce vrei... să zică văleu! să facă zâng!.../ să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc!// Aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare,/ aşa, într-o pădure întunecoasă tare.../ peste s-o dăm... să facă văleu! să facă bang!/ să nu mai saliveze, în veci, la yin şi yang!/ să-i piară dorul, pofta şi foamea de iubire.../ tocmai la dracu-n praznic, tocmai la monastire/ să plece, să s-ascundă, deloc să n-o mai văd.../ c-o sfărm şi-o dau merinde la sfinţi şi la prăpăd!// O dau şi la răspunsuri, o dau şi la-ntrebare.../ dar ea-mi răsare-n geamuri şi-mi bate şi mai tare!.../ Mă dau de ceasul morţii, că moartea are ceas!/ Hai să-l oprim, frumoaso!... Atât mi-a mai rămas!”//... Şi Maria îmi spune mereu: „Nu am timp să ţi-l opresc! Îmi pare rău!”... NEC PLUS ULTRA !!!
Maria... şi oprirea ceasului... la Timp Scris de Ion Zimbru
