Se spune că, dacă treci pe plângă o mătrăgună...şi eşti umplut cu greşeli şi hurui de păcate şi resentimente şi aversiuni şi alte otrăvuri fizice şi sufleteşti, această plantă spontană şi ucigătoare, în cazul că guşti din ea, însă foarte folositoare în industria farmaceutică, se ofileşte brusc, se retrage-n sinea-i vegetală, se supără şi se ruşinează când vede şi aude cine are curajul şi nesimţirea să-i murdărească împrejurul! Şi nu-i nici o problemă de estetică, nu-i nici o eroare de calcul, nu-i nici o fasoleală a existenţialismului ori idealismului că această buruiană se mai numeşte şi beladonă...doamnă frumoasă, adică! Chiar că-i ucigător de frumoasă şi atrăgătoare! Parfumul beladonei e căpietor! Culoarea maronie-violetă a cestei splendori e una regală, împărătească! Dacă te împinge michiduţă să adormi sub tăcerea şi pe umbra ademenitoarei erbacee, rişti să te trezeşti mort! Altfel spus, frumuseţea ignorată şi luată în derâdere şi călcată cu picioarele şi cu gândurile rele, ucide! Dacă eşti atent, poţi constata şi poţi grongăni: „beladonă şi mireasă tuturor şi nimănui/ de la toamnă pân-la toamnă cer azil cuvântului!// dinspre pace înspre pace umbra glonţului se plimbă/ am şi nai şi am şi fluier şi-s moldo-român de limbă// ţi se spune mătrăgună dai de inimă şi sânge/ te mai strigă câte-un rege câte-o ană te mai plânge!// apa se îndoaie-n patru între noi rămâne vorba/ ţi se uscă rădăcina mie-mi tremură moldova!// scoate-ţi doliul beladonă a-nviat poetul iară/ câte-o sapă te mai sapă ultima şi prima oară!// parcă mişună târziul a sfârşit şi a-nchinare/ peste toate cele moarte umbra ta moldo-răsare!// totodată foaie verde lanţ de sfânt şi lanţ de câine/ dorul dincolo de ape smulge carnea de pe mine!”//...Dacă, spre pildă, nu ţii cont de viteză şi alte baliverne universale, şi dacă, tot spre pildă, ştii să mergi cu o sută de kilometri pătraţi pe secundă, poţi constata şi poţi grongăni şi mai abitir, mai aproape de mătrăgună:
„Şi eu, şi mătrăguna...(n-atâţia ani/lumină/ am mers fără oprire)...şi n-am ajuns nici când/ acolo (cică) unde păcatul nu e vină/ şi unde nu-i nici mâine, nici ieri şi nici curând!// Şi eu, şi mătrăguna...(cu-asemenea viteză!).../ nu am ajuns nici unde şi n-am ajuns nici cum!.../ cum, când şi unde (oare) va fi s-avem adresă,/ dacă pe Calea asta nu merge nici un drum?// Ci (poate) sunt, dar unde-s? că nu-s în chipuire!/ ori nu-s pentru vederea celor ca noi, mărunţi?/ ori sunt într-o sămânţă de miră şi de mire/ sub semnul Crucii...Poama cestor viclene nunţi?// Decât mulţi ani/lumină, dar nici o vorbă-n zare../ (doar nicăieri, absenţă, ascuns, lipsă, ocult).../ şi eu, şi mătrăguna răspundem la-ntrebare:/ mai bine-un an/iubire şi am ajuns...de mult!”//...Nu?
