Maria şi Cărţile (XIII)

Scris de Ion Zimbru

Vineri, 20 Decembrie 2019 00:00

Vine noaptea! Vine încet, să nu tulbure iureşul imbecilului „amenajator”! Vine şi se cuibăreşte pe ici, pe acolo, pe unde mai tremură câte o ţâră de Linişte! Ce putem să facem când nici Întunericul nu ne mai „înghite”, când, Prostia-i domnitoare-n oraşul ferfeniţit cu banii noştri şi când „cetăţeanul” liber are o plăcere sadică de a măcina şi de a distruge Sănătatea celor din jur? Parol, trebuie să ieşim cât mai urgent dintr-această Teroare! Altfel – cum zicea actorul Valentin Uritescu – ajungem de „râsul Universului Cosmic”! Sau, pasămite, am şi ajuns?...Sigur că da! Vasile Cherpedin ne face semn să plecăm cu el! Plecăm! Ne îndepărtăm de bloc! Imbecilul cu buldozer stă la geam, hlizeşte, fumează şi scuipă! E-n pauză, mârlanul! E satisfăcut, măgădanul!...Vasile cheamă un taxi, ne suim valvârtej şi dispărem! Cherpedin cică mergem la el, acasă! Că locuieşte într-o margine de Vânători...şi-i linişte acolo, nu glumă! Cică acolo va să putem ceti şi comenta cartea lui Cipollo, va să ne comportăm după cum am intenţionat încă din magherniţa plină cu Absenţa Mariei!...Sigur că da! Ajungem cam în  trei sferturi de ceas!...Când să intrăm în ogradă, doi ţafandachi ne taie drumul şi cer ţigări! E întuneric, dar lumina chioară a unui stâlp ne arată faţa şmecherilor! Sunt buhăiţi de poşircă! Au ochi congestionaţi! Vorbesc tare, mult şi trivial! Nu vor să priceapă că strică atmosfera, că ne tulbură „bagajul” deja bulversat, deja mărunţit prin grija Ticăloşilor din oraşul cu Negustori Cumpliţi!...Sigur că da! Vasile întinde mâna peste gard, apucă şi scoate o mătărângă pe care-o pune sub năsucurile înfierbântaţilor cretini! Acest „Argument” Milenar îi lasă fără tupeu pe cărpănoşi! Ceşti mizerabili „o bagă pe mânecă” şi o „şterg” în sensul invers Acelor de Ceasornic, adică la Dracu-n Praznic!...În sfârşit, intrăm în ogradă şi în tindă...şi ne oprim în Odaia de Oaspeţi a lui Cherpedin! Alăturea, „ghicim” încă o cameră, dar tot goală! Că şi Maria lui Vasile a decedat cam tot în acelaşi timp cu Maria lui Mutelcă şi cu Maria lui Prăpăd!...Sigur că da! Amfitrionul ne pofteşte să-nconjurăm o măsuţă rotundă şi cu trei picioare! Şi să ne aşezăm pe scăunele tot rotunde şi tot cu trei picioare! Şi să dăm uitării păţaniile/aventurile de peste ziuă măcar cât va fi să dureze întâlnirea dintr-astă seară! Abia aşteptam această clipă! Tuspatru aprobăm pozitiv – salutare, nene Caragiale! – şi cerem permisiunea să trecem la executare! Vasile toarnă câte o „tescovină” în păhărele şi toastează: „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă...!”...(Stai să vezi!)