Maria şi Cărţile (XXV)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 09 Ianuarie 2020 00:00

Sigur că da! nu mai avem de ales! Trebuie să părăsim Sistemul! Ori să-l zvârlim la gunoi! Dar, deocamdată, trebuie să părăsim Scara Oschi! Să facem „filozofie mobilă”! Adicătelea să fim peripatetici! Adicătelea să-l „copiem” pe nenea Aristotel şi pe discipolii acestuia!...Sigur că da! Plecăm din „casa” lui Mutelcă! În juma de oră ajungem pe malul stâng al Dunării! Ne oprim şi ne uităm în zare, peste munţii Măcin! Costică Prăpăd scoate notesul şi ceteşte răspicat: „eu sunt supus iluziei – îmi place/ asaltul orb al cestei mătrăgune/ care omoară, care şi învie/ n-împărăţia domnului, spontană/ doamnă superbă, halucinogenă,/ care ademeneşte şi supune/ suflet şi minte jinduind nirvana/ de suprafaţă, dar şi subterană !!!//  eu sunt supus iluziei – aceasta/ e prospătură pururi pentru mine,/ iese din moară şi iar intră-n moară,/ continuu, hipnotic, ritualic – / e-un cal (ne)preţuit, fără oprire,/ pe care-l tot încalic şi-l descalic/ în căutarea unei dulcinee/ umplute cu pistiluri şi stamine !!!// eu sunt supus iluziei, chiar dacă/ nişte cretini mă ridiculizează/ punându-mi etichetă cu „hidalgo/ al tristei şi al veselei figuri” – / nu fug din faţa morii uriaşe/ – ceasta mă ţine permanent pe fază,/ mă-nvaţă cum să apăr ierarhia/ şi să aplic porunca „să nu furi” !!!// eu sunt supus iluziei – nu dau/ pe apriorici nici două parale,/ nici pe agnostici, nici pe cabotini,/ nu (jurui)pariez cu farfarale – / admir (văz)duhul morilor de vânt,/ în numele mirării pentru care/ descopăr şi mănânc deşertăciuni/ cu dulcineea mea seducătoare !!!// eu sunt supus iluziei – nu stau/ cu adversarii săi la vro tocmeală,/ sunt gata să (n)-adorm la sânul ei,/ mi-i singura şi dreaptă şi egală/ printre reali şi logici şi concreţi,/ printre a fi şi a nu fi o dată,/ de două ori, de nu ştiu câte ori/ – nepieritoare şi (re)comandată !!!// ce plictiseală-n introversiune !!!/ ce plictiseală-n extraversiune !!! – / mereu înghit papara naivităţii,/ continuu mă strânge-acelaşi cleşte – / supun la vot legalitatea vieţii/ şi văd că toată moartea se opune,/ supun la vot legalitatea morţii/ şi văd că toată viaţa consfinţeşte” !!!//...Sigur că da! Mai zi ceva, dacă poţi şi dacă ştii şi dacă vrei, moş Cherpedinule! Şi tu, moş Mutelcă, dacă mai ai glasnice! Eu n-am curaj! Toţi aşteaptă să mă comport! Şi le zic două propoziţii năucitoare din poezia superbă a şi mai superbei ieşence, Carmelia Leonte: „eu n-am eternitatea mării/ ca să lovesc nepăsătoare ţărmul”!...(Stai să vezi!)