Maria şi Cărţile (XXVI)

Scris de Ion Zimbru

Vineri, 10 Ianuarie 2020 00:00

Sigur că da! Prăpăd chiar stârneşte invidia lui Aristotel, dar şi pe-a noastră! Invidie frumoasă, constructivă!...E ora 12! Brusc, aşa, ca din apă, apar doi derbedei cu glugi şi pantaloni jerpeliţi! Aprind petarde şi le aruncă în Fluviu! Şi behăiesc! Şi grohăie!...Oare ce „satisfacţie” găsesc aceşti imbecili într-această „distracţie”?...Ne îndepărtăm crucindu-ne! Mutelcă se umple cu aer şi recită-nspre Cer, mai abitir decât un orator: „fiindcă trebuie să ajungi la capătul Celălalt,/ vorbeşte cu drumurile şi cu florile de câmp – şi ai grijă de inimă, să-i fie cald/ în lumea aceasta rece şi care surâde strâmb !!!// fiindcă acest Celălalt capăt stă Dincolo de Zare,/ trebuie – mai întâi şi mai întâi – să ajungi Acolo, unde te aşteaptă două curcubee:/ unul mic şi unul mare, adică unul de bărbat şi unul de femeie !!!// nu cumva să-l iei pe cel de bărbat...fiindcă-i păcălitor şi ascuns de Lumină în carâmb,/ are cal de lemn şi leagănă Atena şi Roma în pat,/ durează puţin şi umblă cu sufletul strâmb !!!// i-al pe cel de femeie...fiindcă-i mai cald/ şi nu are nimic în minus, nu are nimic de ascuns – / ia-l,/ şi,/ dacă nu există capătul Celălalt,/ poţi să strigi şi să fii auzit în toate capetele toatei Lumi:/ am ajuns !!!/ am ajuns !!!// vezi să nu calci pe cicoare, vezi să nu calci pe levănţică, vezi să nu calci pe sulfine!!!// ia-ţi rochia aceea !!! ştii care ???!!! şi vino !!! şi vino la mine !!!/ încolo-i un fel de încoace când ochi-i întinzi înspre cine-i/ acolo şi-aşteaptă – în Pace!!! –  să vină pe marginea Cinei/ acea fără care nu poate dura până-n Cer o Nirvană !!!// ia-ţi rochia fără Păcate şi suie pe Altarul de Ană !!!//  eu abia mai aud un tic-tac ostenit/ şi o flacără-ncet cum se duce-n chibrit !// hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui !/ hai, marmora mea, hai să facem statui !/ hai să facem statuile celor ce-au fost/ şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost/ să trăiesc pe această mărgică de lut// – ale celor întorşi, de la moarte, pe scut !//hai, marmora mea, nu auzi cum se zbat/ –  din zadar în zadar, din păcat în păcat – / atâtea silabe pe ruguri şi-n rugi ?/ nu-i mai bine să fug ? nu-i mai bine să fugi ?/ eu abia mai aud un răstimp ruginit,/ cum ferestrele toate – la noapte – se-nchid !// hai, marmora mea, hai să-(mi) treci peste prag !/ hai s-auzi cum tic-tac/ întră-ncet în tac-tac !// n-ai cum să vii, dacă nu pleci !/ n-ai cum să pleci, dacă nu vii !// ia-ţi tot ce vrei şi pleacă-n veci !/ ce teamă ţi-i ! ce teamă ţi-i !// de ce ţi-i teamă ? ai curaj/ să recunoşti ş-apoi să-mi spui:// tu duce-te-ai, eu duce-m-aş.../ că suntem toţi ai nimănui ???!!!// sigur că da !...nu ai curaj !/ – întoarce-te-ai şi-ntoarce-m-aş/ SĂ NE SUIM UNDE NU-I LOC/ PENTRU CEI FĂRĂ NE/NOROC !!!”...(Stai să vezi!)