Sigur că da! Jigălia – sat cu ţărani gospodari şi responsabili de faptele lor, dar şi cu jigodii bipede, cu şmecheri gata oricând şi oriunde să „ardă” pe vrun naiv ori pe vreun neatent ori pe vrun încă neatins de morbul parşiveniei „umane”!
Dintre aceşti numai buni de legat la parul infamiei, numai buni de purtat prin sat şi admonestaţi în văzul obştii, doi sunt „renumiţi” într-ale şarlataniilor şi într-ale coţcăriilor de tot felul: Vasile Gorgoază şi Costică Hurlup! Şi – în conformitate cu „cine se aseamănă, se adună” – ceşti ipochimeni pierde-vară, pierde-toamnă, pierde-iarnă, pierde-primăvară, însă pregătiţi totdeauna să câştige de pe spinarea altora, sunt prieteni la cataramă, la bufet, la tăiat frunze pentru câini, la tândălire şi la băşcălie! Umblă cât îi ziulica după „ciupeală”, prin omătul cât casa, dar nu ar pune mâna să facă pârtie nici să-i păleşti cu leuca, mai ales că merită din plin şi pot fi înregistraţi fără tăgadă în Cartea Recordurilor, la categoria „Pezevenghi Celebri”!
Sigur că da! După o furtună cu ninsoare de trei zile şi trei nopţi, cam prin jurul sărbătorii de Sfântul Ioan Botezătorul, cestor doi panglicari/puturoşi li se face o sete straşnică de vin! Se mătăhăiesc prin nămeţii mai mari decât gardurile, până la poarta lui moş Constantin Neceli! Şi-l strigă! Şi bat cu ghioagele-n scândură! Şi strigă! Şi bat! Că nu vor să crape de sete şi poftă! Ştiu că moşul are! Şi că nu-i refuză, mai ales că au niscaiva parale-n chimirele lor de ţafandachi notorii! Le place să fie şi sclifosiţi, pe deasupra! Nu-s din ăia care să-şi plece fruntea! Nu-s „daţi” cu modestia ţăranului autentic! N-au „idee” ce-nseamnă „poartă-te cum ţi-i portul şi vorbeşte cum ţi-i vorba”...în limbaj ţărănesc!
Sigur că da! După câteva zeci de strigări şi lovituri în poartă, moş Constantin se face văzut pe prispă, cu lopata în mână! Apoi, pe pârtia uriaşă cât tunelul de la Bereşti la Tălăşmani, ajunge la poartă, îi salută cu bună-ziua şi-i vâră-n ogradă şi-n casă pe ceşti musafiri nechemaţi, însetaţi, parfumaţi, pasteurizaţi de atâta şi atâta ger al Bobotezei! Ştie moşul de ce atâta strădanie pe scăfârlia lui Gorgoază şi a lui Hurlup! Ştie moşul că-s doi trândavi pur-sânge şi „demni” de toată lauda în Vaslui şi în alte regiuni, dar nu-i respinge, nu le dezaprobă cererea! Că are şi dânsul trebuinţă de-un bănuţ, nu? Şi sunt şi consătenii lui, chiar dacă-s lichele, nu?...Aşadar, îi vâră-n chilerul „de la deal” – cum zice ţăranul despre un acaret aflat în partea de nord – şi le ascultă jinduirea!...(Stai să vezi!)
