Strigăt în pustiu (sfârşitul ucigaşului de păsări)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

O strig adeseori... poate m-aude...

o strig încet, din ce în ce mai stins...

sunt poamă coaptă printre poame crude,

închin cuvântul, mă declar învins!

Ce rost mai are... când se face seară

şi cuibul ei rămâne trist şi gol,

când clopotul vecerniei pogoară

vremea şi timpul marelui obol?!

Când ştiu că nu-i nici vorbă de-ndurare

în ceastă judecată pentru tot,

când văd că orice fel de aşteptare

în rugă nu dă-n mugure şi-n rod,

iar semnul crucii parcă nu mai bate

până la cel judecător de sus,

fiindcă nu-s cu mâinile curate

şi sunt naiv, proscris şi îndeajuns...

mă cotropeşte-un fel de lungă noapte

şi-un fel de resemnare, dinadins:

sunt poamă crudă printre poame coapte,

închin cuvântul, mă declar învins!

Citit 9647 ori Ultima modificare Luni, 30 Martie 2020 20:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.