Se ia o coală de hârtie asemănătoare cu aceea din ziarul de ieri. Însă numai cu o deosebire: să fie mai mare. Adică, mai pe înţelesul celor interesaţi, lungimea să se întindă pe lăţime, lăţimea să se extindă pe lungime… şi amândouă să tindă la Infinit. Apoi, dacă-ţi dă mâna şi dacă te ţin curelele de transmisie dintre proză şi poezie, te apuci să scrii circumstanţial de loc, de mod, de timp şi de meserie, nu în dorul făinii, nu în ciuda sepiei din călimară, ci în sens invers acelor ace de la ornicul terorist, care s-a oprit în peretele dinspre Metaforă a Rotundului unde poetul Ioanid Romanescu a decretat: "a doua oară nu mai vin pe lume,/ însă a doua oară voi trăi!"… Şi uite chiar aşa te apuci de caligrafiat pentru acest colţ de pagină a cititorilor profesionişti, în acest unghi ne/drept până la fără de sfârşit: "Ce cauţi în lumea asta, în părţile ei descompuse de frumuseţe? Nu vezi că nu mai ai răspuns la nici o întrebare? Nu vezi că râde istoria de tine, istoria asta năclăită de splendoare, curva asta de istorie gastero/miriapodă, în care păsările îşi fac şi îşi cară cuiburile-n spinare? Chiar nu auzi cum îşi caută loc de veci, iar tu abia te (mai) ţii pe picioare?… Niciodată nu ai fost serios! Te-a dat norocul afară din casă! Pe degetul mic ai purtat Corbul dezmierdat Nevermore tocmai când te batjocorea domnişoara Lenor! Ai uitat florile pe care i le duceai în oraşul Celălalt, unde trăia încet cu-n smintit vânător! Ai uitat glontele care a trecut frumos pe lângă tine, iar vânătorul a strigat frumos la visul tău: ai grijă, a fost ultimul glonte rătăcit… data următoare va fi mai rău!… Este ultima dată când te mai tolerez în lumea asta, când te mai avertizez prieteneşte! Nu mă sili s-o ucid pe Lenor! Maică-ta ţi-a căutat viaţa cu lumânarea! Trebuie s-o ierţi că (nu) a greşit! Degeaba mergi la biserică, degeaba păcăleşti moartea în proză şi în versuri! Renunţă la această frumuseţe inutilă! Ia-ţi Corbul şi du-te, dacă vrei să nu moară Lenor! Du-te mai repede şi mai departe, pleacă (naibii) dincolo de Cer! Abia te mai ţii pe picioare… şi doar ştii foarte bine Adevărul descoperit şi zis de Poetul născut A DOUA ZI: "Căci Poezia-i curva descrisă de Baudelaire: zilnic îi dai şi zilnic se plânge că nu are!"… Apoi, cu ochi de Argus, te uiţi spre "nordul obiectelor" lui Ioanid Romanescu… şi strigi la Cer: "poeţii au un fel de n-ar mai fi/ poeţii niciodată nimic nu înconjoară/ e o ruşine să învingi poeţii/ şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară!"
Colţul Cititorilor Profesionişti Scris de Ion Zimbru
