Maria şi Vaca

Scris de Ion Zimbru

Joi, 20 August 2020 00:00

Soarele răsare sprinten şi cu mare chef de căldură. E luni şi-i prima zi din prima vacanţă mare. Vacanţa mea, nu a lui. Că soarele n-are oprire. Nu se hodineşte. Nu pune traista-n cui. Ferească sfântul cel Mare să se oprească din mers gogoloiul ăsta înflăcărat! Nu?...Da, răsare, se clăteşte pe ochi...şi începe să se suie încoace, spre mine, spre amiază. Că eu aşa sunt în stare să percep mişcarea asta zilnică, banală a...lucrurilor. Cred cu încăpăţânare că mă aflu continuu sub amiază, că bulgărele aprins mă caută, stă o clipă să vadă ce şi cum fac ce trebuie să fac...şi pleacă-n asfinţire, spre amiaza altora şi altora şi altora...nu să se culce, cum încearcă să mă păcălească şi să-mi sucească tărtăcuţa nişte deştepţi din sat. Nu?...Da, se urcă drăgălaş către mine şi mă urmăreşte cum îmi clătesc ochii cu apă ne-ncepută, cum iau o ţandără de turtă-n gură, cum dau dezlegare la vacă...şi plecăm încet, la deal, s-o pasc, să facă lapte mult şi bun...că şi noi, familia lui Gheorghe şi a Rucsandei, suntem mulţi şi buni. Nu avem voie să fim răi. Cine-i rău, „plăteşte cu pielea, ca vulpea”, cum zice tata. Sau ia "pasul şi lovitura", cum zice mama. Nu?...Da, vaca merge înaintea mea, cu viţelul. Că ştie drumul spre şoseaua care duce la Galaţi ori la Bârlad. Sau, totuna, care vine de la Bârlad ori de la Galaţi. Mă uit la vacă. Trebuie să fiu cu ochii pe ea, să nu se abată prin păpuşoii oamenilor, că-i jale. Trebuie să fiu cu privirea şi pe viţel, cu cumva să dea buzna-n ţâţele Gălbiniţei, că flămândul şi deşteptul ăsta suge şi din mers, nu glumă. Mă uit la vacă şi mă mir fără vorbire: ce vacă mare! ce vacă paralelipipedică! ce ochi enormi şi blânzi! ce coarne de apărare şi asalt! şi ce coadă şfichiuitoare prin muşte! ce agale-şi duce rostul şi visează "păşuni mănoase, şi păşuni"...(cum scrie rusul Serghei)! Nu?...Da, am ajuns la şosea. Asta-i lungă şi strâmbă între nord şi sud. Stă printre copaci şi printre dealuri. Ea stă, şi roţile merg pe ea. Roţi de care. Roţi de automobile. Roţi de biciclete. Roţi de tărăbuţe. Roţi de jucărele. O mulţime de roţi. Cercuri. Rotunduri. Ca şi cum...dacă roată nu e, nimic nu e! Şoseaua-i pardosită cu balast. Cu balast din Poiana Vântului, scormonit şi adus de tata şi de alţii ca tata. Nu?...Da, iată, cotim pe şoseaua care vine de la Bereşti! Oleacă mai încolo, Gălbiniţa se opreşte şi se apucă de iarbă, pe margine. Paşte corect, politicos, gramatical. Nu lăcomeşte şi  nu face dâră. Viţelul stă la pândă, poate prinde vro ţâţă. Şi eu stau la pândă. N-are nici o şansă. Oleacă mai încolo, Maria paşte vaca pe partea cealaltă.