Intru-n ogradă şi trântesc mohorul lângă iesle. Şi nu cred că i-i de-ajuns celei dreptunghiulare cu lapte. Mă mai duc o dată. Mă mai întorc o dată. Gata, nu mă mai duc...poate să-i crape bârdanul de foame! M-am săturat! O să vină mama de la prăşit răsărită, o să vadă ce şi cum, o să-mi dea o chelfăneală corectă, dar nici nu mă mai duc după mohor! Ce, vaca-i mai importantă ca mine? De-ar da lupu-n ea, să scap o dată de corvoada asta! La urma urmei, cât lapte mănânc? Mă taie mama de la porţia de plăcintă? N-are decât să mă taie! Ce, nu pot să mă duc în cireadă, când văcarii îşi fac siesta-n amiază, şi să beau lapte direct de la sursă, cât vreau? Sigur că pot! N-o să-mi mai dea mama gologani de film? Să nu-mi dea! Ce, pân-acuma mi-a dat? Mi-a dat o dată, de două ori...şi, gata, aceeaşi placă plină cu bunătăţi: trebuie de sare, de gaz, de chibrit...!...era să mor de supărare când a venit caravana cu filmul "Scaramouche"...iar mama a zis că n-are mărunţele!...Ce, nu-i destul că mă fugăreşte la bibliotecă?...Sâc! sâc! na! na!...Nu mă mai duc la film, na!...Am să fac un fel de grevă, cum aud c-a făcut Vasile Roaită! N-am sirenă de urlat, dar am să urlu eu! Să vedem ce o să mai zică mama! Doar n-o să mă omoare! Şi, dacă mă omoară, ce? O să mă dea-n pământ, o să scap de toate!...şi de şcoală, şi de bibliotecă, şi de vacă...!...Na!...Nu?
Iată, vine mama de la praşilă! Vine să mulgă vaca de prânz, să dea frunză de răsărită la bobocii de raţă şi gâscă, să dea urzică fiartă la puii de curcă, să dea bulgur la puii de găină...ehei, muncă, nu jucărie!...Iar mie-mi arde de exemplul lui Roaită!...Însă, când o văd pe mama, îmi trece orice chef de protest!...Se uită la mine şi la mohor...şi nu zice nimic. Strigă bobocii şi puii de găină împrăştiaţi cu cloştile peste tot, le dă mâncare şi apă...îmi dă o turtă cu care s-a întors de la câmp...mă întreb de ce n-o fi mâncat-o, mă întreb de ce tace!...Şi chiar o întreb: te doare ceva, te-a supărat cineva, mamă?...Tace, se uită la mine şi la mohor, tace, se uită la vacă, tace...mă scoate din ne/răbdări, nu glumă...se ridică de pe prispă şi intră-n odaia din sus. Trece un minut, trec două minute, trec trei minute! Grele şi lungi mai sunt minutele când aşteptarea-i cu sufletul la gură! Te pomeneşti că-mi dă gologani de film?! Că, deseară, vine moş Ghiţă Hârţanu de la Rădeşti, cu aparatura de proiecţie şi cu filmul "Ei s-au jertfit pentru patrie"!...film cu nemţi şi ruşi!...Da, gata, iese mama din casă...cu o carte-n mână!...[Stai să vezi!]
