Nea Costică D. Costică munceşte de rupe în Combinatul Siderurgic numit Gheorghe Gheorghiu-Dej din vârful dealului plecat din Smârdan şi oprit în moţul castrului Tirighina. Munceşte de rupe nu pământul, ci salopeta şi sufletul şi trupul din dotare. Aşa de drag i-i locul activităţii sale de atâţia şi atâţia ani numai în Gigant, numai în jurul strungului şi numai în dorul şi-n dragostea-i fără ţărmuri pentru partidul oleacă mai unic şi mai flecar decât panarama politică de mai târziu. Rămâi siderat să-l observi cu câtă sârguinţă şi bucurie şi nonşalanţă îi mulţumeşte celui din Scorniceşti când porneşte utilajul uriaş după ce-i cântă Imnul de Stat al Republicii şi după ce se cruceşte discret, nu cumva să-l vadă vreun turnător. Nu turnător de la Turnătorie, ci din ăla racolat şi activist sub acoperire în solda serviciilor secrete ale mahărilor de oţel, ale gherţoilor de tablă, ale mârlanilor şi ale târtanilor de criţă. Nea Costică D. Costică-i străduitor şi pe liniile trasate de secretarul celulei de partid. Mai mare dragul să-l asculţi când i se dă şi ia cuvântul prin şedinţe. Ia cuvântul şi foarte greu îl mai lasă jos. Huruie şi turuie inepţii unanim înghiţite, dar nimeni n-are sânge şi vlagă-n vorba aia populară să ia boul de coarne, mai ales că tocmai i le-a pus nevastă-sa şi tare se mai mândreşte cu ele! Aşa-i de deştept! Cică a şi prins-o cu-n francez venit să aducă experienţă-n Combinat, dar nu i-a făcut nimic, nici măcar nu l-a mustrat pe cicisbeu, fiindcă nu ştie limba franceză! Şi cică nici nu-i dă voie lumina documentelor de partid şi de stat să facă gât! Nici să divorţeze nu-l lasă învăţătura de sus! Parol!
Cum grongăneam oleacă mai înainte, nea Costică D. Costică e-n stare să-şi dea şi viaţa pentru făcătorul de şpan, nu numai priceperea-i pentru care-i pizmuit pe faţă şi pe dos, dar şi afişat pe panoul din hală, de la intrarea-n Gheorghiu-Dej şi chiar şi din centrul municipiului Galaţi. Chiar şi acasă, pe hol, şi-a lipit poza albă-neagră, în salopete, cu mănuşi şi cu cască de protecţie... şi toată ziua, până şi noaptea, nevastă-sa îl admiră când Costică e-n tură şi când n-are francez să-i pună coarne. Parol!
Iată, e luni, ora şase şi cincisprezece minute. Nea C.D.C. se dezbracă şi se îmbracă, ia-n primire unealta enormă, înalţă Imnul până-n macarale şi-şi face semnul crucii, ferit, cu coada ochiului peste tot, că oricine din juru-i poate fi ciripitor la ăla mare, cu coarne, aflat în fruntea partidului viteaz şi biruitor! Iată, C.D.C. aşează corect şi lin sticla cu garoafă roşie pe strung, porneşte namila... şi începe!... [Stai să vezi!]
