COSTICĂ D. COSTICĂ (III)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din Valea Bădălanului, dinspre Şantierul Naval, se aude sirena lui Roaită. Bate până-n Combinatul Gheorghiu-Dej. Până-n Bârlad bate. Până-n casa memorială a lui Gheorghe bate. Că asta nu-i sirenă din aia, ca nevasta lui nea Costică, ori ca nevasta secretarului BOB. Nu-i nici din aia, cum a lui badea Ulise când târâia creanga prin lichidele globului terestru. Sirena lui Roaită trezeşte/strigă tot poporul la muncă populară, fugăreşte tot poporul la odihnă populară, mobilizează toată armata populară la bătălii şi la alte multe şi indispensabile activităţi populare. Că toate-s populare. Hoţii şi nesimţiţii sunt populari. Combinatu-i popular. Avem somn şi vis popular. Şi moartea-i populară, cu ie şi catrinţă, cu opinci şi traistă, cu părul împletit în coadă lungă până la fundul popular. Chiar şi democraţia-i populară (sic!). Nu aşa, cum mai târziu, Nesimţitos Kratos.

Ostenită aparent ori de-adevărat, mulţimea dă năvală pe Poarta cea Mare a Combinatului, către viaduct. Care mai de care se adună în grupuri şi în grupuleţe, vorbesc în şoaptă şi pun la cale câte "una mică" la "Cireşica", la "Două babe", la "Bandajatul", la "Ultimul leu", la "Distrugătorul", la  "Pufoaica zburătoare"... în alte şi în alte locuri şi locaşuri populare, numai potrivite de restaurat după opt ore la Stat. Numai nea Costică D. Costică nu-şi anunţă participarea la relaxarea populară. Zice că-i rupt de osteneală şi chiar merge împleticindu-se, chiar se lasă sprijinit de-un coleg mai fin şi mai popular, Tănase N. Tănase, şi el fost poftitor de mioare la strungă, dar şi specialist în urdă şi-n rasol de oaie rebelă, din aia care nu vrea să stea la muls, visează berbeci (şi ţapi) ispăşitori, însă habar nu are cât de uşor poate fi se/dusă de vrun lup cicisbeu în hăţiş.

Aşadar, harnicul cu garoafă pe strung nu vrea să umble cu gaşca. Zice că-i rupt de muncă şi cică are şi-o rundă de împăciuire cu francezul cuceritor şi umplut cu experienţă din apus. Şi zice tare: "Sirena lui Roaită e glasul/ ţâşnit din durere şi ură...!"... Şi mai spune ceva, aproape adormit în braţele celui coleg, ceva din George Topârceanu: "Rumegând cocenii de pe lângă jug,/ s-a-ntrebat odată boul de la plug:// Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,/ pentru ce eu singur să muncesc din greu?...// La-ntrebarea asta, un prelung ecou/ i-a răspund din slavă:/ pentru că eşti bou!"

Lui Vasile C. Vasile nu-i vine să creadă că strungarul Costică doarme tun, la pieptul lui Tănase. Şi-şi propune, de mâine, să-i mai taie din dragostea de muncă. Pentru că nu merită!... [Stai să vezi!]

Citit 889 ori Ultima modificare Joi, 05 Noiembrie 2020 19:34

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.