Da... Jana se despleteşte şi începe să plângă torenţial. Potop de lacrimi îşi revarsă pe pardoseala capelei. Ofranda lichidă se scurge pe scări şi, apoi, ca şi cum nimeni nu a mai plâns niciodată la celelalte morminte, pătrunde şi umple lacrimatoriile, însă şi rădăcinile vieţii (şi ale morţii) deopotrivă. Văduva aproape neagră nu plânge sec. Vorbele ei povestesc nenorocirea bietei femele, zguduie monumentele funerare zadarnice, impresionează toate babele aproape statui pe lângă lespezi şi cruci care le aşteaptă. Jana nu se poate abţine, nu-şi poate frâna suferinţa. Până şi păsările-şi schimbă repertoriul şi se avântă în iureşul unor marşuri funebre, fără precedent în istoria Ultimului Dormitor. Sărmănica femelă pierde nu numai un bărbat tolerant, ci şi un strungar de frunte, un exemplu de model, un brav slujitor al partidului. Care partid, iată, a venit cu garoafe la capătul lui Costică D. Costică. A venit sub comanda secretarului analfabet, să-i ureze drum bun şi să-şi exprime regretele eterne, valabile doar şapte clipite. Disimulate, şi astea. Iată-l şi pe Tănase N. Tănase! Şi pe Vasile C. Vasile! Iată-i pe toţi "curaţii" şi "juraţii" şi călăii omului cu floare şi rachiu pe strung. Iată-i ce frumos stau aliniaţi lângă raclă şi cum sunt leoarcă de tristeţe! Disimulată, şi asta. "Nu te vom uita Costică!"... citesc pe panglica unei coroane uriaşe cât Combinatul, dar cu garoafe din polimeri. Mă şterg la ochi, mai citesc o dată... şi văd că ilustrul agramat a pus virgula după "nu", în loc s-o pună înainte de "Costică"... şi, evident, realizaţi ce se înţelege.
Jana-i cu-n ochi la mort şi cu-n ochi la popă. Ăsta se apropie calm şi lent, dinspre fundul Dormitorului, unde tocmai introdusese la nani şi la odihnă plăcută un credincios în ţinutul cu verdeţuri. Văduva-şi încheie amarnica-i cuvântare: "M-ai distrus, Costică! Fără tine, ce mă fac, oare, Costică? E foarte greu, Costică! Fără tine, nici francezul nu mai vrea! Zice că nu mai are nici un farmec legătura bilingvă, dacă tu lipseşti! M-ai lăsat în braţele singurătăţii şi m-ai făcut de râs, nenorocitule!"... Doamne, câtă tulburare-n sufletul şi fizico-chimicul cestei femele!
Gata, popa-şi drege corzile din gâtlejul obişnuit cu prohodiri, ia cădelniţa, apreciază din ochi smerita şi greu încercata adunare cernită... şi începe să se plimbe-n jurul mortului Costică. "Îndureraţii" se holbează la ceasuri şi dau semne de osteneală şi grabă. Mortul nu afişează nici o ţârică de stres. Poartă garoafe roşii la butoniere şi durere-n pălărie. Coarnele şi le-a rupt în cădere!... [Stai să vezi!]
