Cu-n semn de cruce n-aerul înăbuşit în fum de lumânare şi tămâie, popa-şi sfârşeşte binecuvântarea clară ca negura despre călătoria pe care fostul viu Costică D. Costică urmează s-o facă obligatoriu şi definitiv în postura de mort prezent şi viitor. După cum zice şi crede lumea care nu a citit nici "Păcală", călătoria va începe imediat, după aşezarea sicriului groapă, cu o viteză uniform ne/accelerată, conformă cu dorinţa mortului de a-şi regăsi şi trăi viaţa veşnică în Raiul plictisitor ori în Iadul mobilizator. Din toate cele câteva cuvinte strigate de Costică-n cădere spre asfalt, s-a priceput şi s-a reţinut că mare nerăbdare l-încearcă în râvna sa de a-l întâlni pe Ivan Turbincă, trimis special al BOR în Lumea de Apoi, adică Nicăieri. Şi că intenţionează să facă tot posibilul pentru a ocupa un loc în Iad, printre toţi cei care au scris frumos despre urât, bine despre rău, dulce despre amar, pătrat despre rotund, abstract despre concret. Nu?...Sigur că da!
Gata...fanfara-i aliniată şi pregătită să atace "Internaţionala", adică Imnul viilor şi morţilor de pretutindeni! Gata...preotul invită nişte apropiaţi de-ai lui Costică să pupe cadavrul de adio! Gata...patru voinici încep să salte coşciugul de pe catafalc...iar fanfara alcătuită din şapte baragladine grave porneşte să se audă adânc, răscolitor şi sugestiv: "Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii,/ voi, osândiţi la foame, sus!"...Ce bine-i şede lui Costică pe umerii cestor zdraveni la trup şi ascuţiţi la cap cu polizorul lui "Gheorghiu-Dej"! Da...răposatu-i cel mai sus, exact cum bat şaua alămurile şi cum murmură întregul cortegiu cuprins şi controlat de smerenie...cu ochii la ceasuri şi cu gândul la comând! Nu?...Sigur că da!
Gata...voinicii stabilesc lin sicriul pe marginea ultimei găuri din existenţa lui Costică deasupra! Popa-i bodogăneşte câteva litere şi cifre de plecare, îi pune o lopată de clisă pe orbite şi porunceşte cioclilor să-l coboare sub nivelul de pricepere materială şi spirituală generală! În timpul coborârii, baragladinele suflă-n fanfară de se cutremură ţărna strungarului dispărut: "Hai la lupta cea mare,/ rob cu rob să ne unim!"...Nu?...Sigur că da!
Gata...fanfara pleacă să înfulece viţelul cel gras, pe care l-a pus la bătaie preşedintele scării din blocul memorial! Analfabetul din fruntea partidului rămâne cu Tănase şi cu Vasile să toarne nişte rachiu pe gât la mormânt, în memoria proaspătului dispărut! Gata...Jana se duce să facă faţă la pomana corespunzătoare din uscătorul etajului şapte!...Pe drum, caută-n buzunar şi găseşte un bilet scris de Costică: "Pour toujours a moi!"...Corect! Nu?
