Pezevenghi şi Zei de Vinilin

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

N-am putut să nu dialoghez imaginar cu cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni. Chiar reciteam "Întâlnirea din pământuri", chiar mă încerca un soi ciudat de nostalgie moromeţiană, un fel de dor pentru sat: satul lui Marin Preda, satul lui Ioanid Romanescu, satul lui Ion Avram, satul multora dintre dumneavoastră. Desigur, şi satul Zimbru. Şi Rădeşti. Ceste din urmă două meleaguri mi-au dăruit o Copilărie fabuloasă. Ceste două locuri m-au zvârlit în lumea basmelor, din braţele căreia nu mai am nici o scăpare. Ceste două picioare (mirifice) de plai mi-au vârât în suflet o Istorie fără de care n-aş fi avut (de) unde să aflu cum trebuie să iubesc Poezia în vreme de război şi în vreme de pace, n-aş fi avut cu cine să mă laud în actualitatea mizerabilă de acum, în cea mai stupidă orânduire din toate orânduielile terestre: democraţia. Parcă aşa se numeşte anarhia de acum, nu?...Sigur că da!

Aşadar...mă uit încolo şi văd o Cioară mai neagră decât corbul lui Poe. O văd cum trece pe deasupra mea. Vine dinspre Călugăreni şi croncăneşte persuasiv. Dar nu zice "niciodată". Nicicând nu zice "niciodată", cum cobea poetului american. Cred că-i cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni. Se roteşte de vreo câteva ori, ca o doamnă zgribulită de frig, de istorie şi de singurătate. Vede că nu am puşcă, ştie că e moartă Lenor. Croncăneşte şi caută nişte gunoaie mai curate. Şi-mi vine să-i zic: "te rog, doamnă Cioară, ai milă de urmaşul Daciei! te rog frumos, spune-mi ce să facă (un Ion) fără Ţară, fiindcă tu vii de unde s-a ridicat ţara de Jos??!!"

O văd cum se aşează lin lângă o nucă. Şi dă din pene. Şi croncăneşte pur şi simplu, cu ochii la cer, ca şi cum ar spune: "bătrâne, dacă n-o poţi uita pe Lenor, află că domnul Mihai a fost un Viteaz...şi nu a fost un mister! şi chiar l-am văzut intrând în Iulia Albă! chiar l-am auzit rostind: <niciodată această Cetate nu va pune steag alb şi nu va îngenunchea, cu pâine şi sare, la nici o Poartă!>...Acum sunt numai zei de vinilin şi mulţi pezevenghi! domnul Poe a ştiut cu cine are de-a face! eu nu pot zice "niciodată", cum Corbul domniei sale...dar pot croncăni: "iubiţi Poezia în vreme de război! iubiţi Poezia în vreme de pace!"...Sigur că da! O iubim! Uite-aşa o iubim: "ai fost botezat luceafăr de zi,/ ai fost botezat luceafăr de noapte,/ ai iubit flori de tei, te iubesc flori de tei,/ şi duşmani, şi femei cu picioare exacte!/ ai vrut să te caute vulturul Pi,/ să fiţi amândoi pentru ultima oară.../ Ca pe o Patrie, dacă nu v-aş iubi,/ copiii m-ar da afară din Ţară!"...Parol!

Citit 1028 ori Ultima modificare Vineri, 27 Noiembrie 2020 18:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.