CÂND (nu) te văd mi se-nserează OCHII şi mi se suie MURA până-n gât,
mă năpădeşte sfânta CONTRA/STARE de DOR fără SFÂRŞIT şi LEAC, încât
umblu N-AMINTE, tocmai la-nceputul NE/NOROCIRII mele de-a (nu) fi
departe-aproape pentru TOTDEAUNA - căutător de noapte-n plină zi,
căutător de ziuă-n toiul nopţii, ne/văzător că totul (nu)-i ZADAR,
ne/dumirit despre ce (nu) se poate pe/trece pe CURAT ades şi-arar,
ne/conjugat la nici un MOD prielnic, la nici un TIMP, la nici un EU sau TU,
ne/declinat în nici un CAZ aparte, la nici un NUMĂR dintre DA şi NU,
ne/tulburat de vro MORFOLOGIE, de vro SINTAXĂ, de vrun RAI sau IAD,
ne/scrijelat pe vrun răboj al VIEŢII şi-al MORŢII - contra/stări de o potrivă,
contra/dictări şi contra/puncte clare, des/prinse (d)intr-un VIS ne/numărat,
cuprinse-ntr-o sarcastică SECUNDĂ concret-abstractă, RE/MEMORATIVĂ !!!
UMBLU n-aminte - hăt, hăt, hăt departe şi hăt, hăt, hăt demult, exact ATUNCI,
când NIMENI şi NIMIC umpleau placenta ÎNTÂIULUI plus/minus INCREAT,
când nici măcar aceste clare semne/convenţii nu veneau la întrupat -
atunci a început ETERNITATEA în care stăm şi (NU) călcăm PORUNCI !!!
NIMICUL a primit un BOBÂRNAC de la un alt NIMIC mai gol, mai mare -
astfel şi negreşit s-a întâmplat să-nceapă cea DINTÂI CONTINUARE,
să se deschidă - prima oară - TOT, cu tot ce (nu) se vede, (nu) s-aude,
cu tot ce se numeşte RELATIV în cuget şi-n convenţii ABSOLUTE,
cu „CEL CE ESTE M-A TRIMIS LA VOI”, cu „EU SÎNT CEL CE SÎNT”, cu toate cele
ne/mărginiri, ne/volnicii, cu tot ce stă-n CONCRET/ABSTRACT, BUNE ŞI RELE !!!
ATUNCI a fost primul ACUM - era întâiul SINE azvârlit de SINE
în CENTRUL unui încă nenumit PRINCIPIU, încă schimnic OARE/CARE,
dar hotărât să fugă-ntr-alt MISTER, să (nu) mai vrea să (nu) se mai închine
decât CELUI auto/denumit DESFĂŞURARE şi ÎNFĂŞURARE -
NUMĂRĂTOR şi NUMITOR comun pe SUS, pe JOS, ÎNCOLO şi ÎNCOACE,
la STÂNGA şi la DREAPTA, ÎNAPOI şi ÎNAINTE, fără să ascundă
vrun GÂND sau vrun PRETEXT de a (NU) fi în raza/dreptul altor BOBÂRNACE,
ori de-a scuipa în SUFLET şi în OCHI vro primă sau vro ultimă SECUNDĂ !!!
ATUNCI s-a întâmplat primul PLURAL - UNU sărit din SINGULARITATE,
refuz de A (mai) STA într-un LATENT clocot egal cu ÎNSUŞI supra ÎNSUŞI,
SPAŢIU şi TIMP în scutece, scâncind la pieptul desfrânatelor MONADE,
un NICĂIERI n-oglinzi de ÎNCEPUT cătându-se MIRAT că vede PLÂNSU-ŞI
de/curs în/spre ORIUNDE, numai să NU mai GĂSEASCĂ numai UŞI ÎNCHISE
la ZERO şi la TOT, la VIS, la DOR, la JOC FECUND cu MERE INTERZISE !!!
ATUNCI s-a dat întâia DEZLEGARE la PLUS şi MINUS - [CINE o fi dat-o?
sau CE? de CE? de UNDE? până UNDE? - aşa, fără să (s)pună ÎNTREBARE,
aşa, de parcă nu va fi NE/VOIE de vrun RĂSPUNS pentru aceste TOATE] –
şi s-a suit n-auz prima VOCALĂ şi fascinarea primului LEGATO,
s-a pogorât NE(mai)VĂZUTUL printre întâii condamnaţi la RE/MUŞCARE,
întâii VESELI/TRIŞTI fără nădejde, fără regret, fără COORDONATE !!!
