Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog pe marţialul Marin să-mi citească lista de bucate, să mă conving de ce şi cum nu se găseşte chiar nimic din ditamai nota cu alimente! Cu foaia într-o mână şi cu mâna cealaltă pe baston, cu fosta-mi gazdă opărită de indignare în partea stângă şi cu tabloul preşedintelui în partea dreaptă, cu timbru de fumător şi alcoolic împătimit, dar şi cu şansa victoriei în ochii congestionaţi, tablagiul (şi-n sens peiorativ, şi-n sens serios) începe fortissimo: „Cum, adică, bă, lunea, dimineaţa, mănânci cratime prăjite cu ceai de ghilimele? Ce-s astea, bă? Da’ paradigmele cu smântână verde, tot lunea, la prânz, ce-s, bă? Cum ţi-ai permis să trimiţi biata femeie să-ţi caute dulceaţă de oximoron şi sinecdocă la jumătate, pentru cina ta de luni? Ş-apoi, pentru celelalte zile, ce-s alea metafore în sos de pătlăgele crude? Da’ metonimiile în suc propriu ce-s? Cum să mănânci morfologie cu hrean, bă? Cum arată sintaxa cu mămăligă, infractorule? Eu n-am auzit de palimpseste cu lichior de ridichi negre, de sonete la ceaun, de gazeluri în aspic, de rondeluri gratinate, de toate tâmpeniile pe care le haleşti tu! Spune şi nouă, penalule, ce-s astea? Sunt produse vegetale? Sunt produse animaliere? Cum te simţi la lingurică, bă, când înfuleci mereu interjecţii primejdioase cu sos de hasmaţuchi acuzativ? Da’ imperativul grandios ce-i? Da’ figura de stil tocată ce-i? Cum, adică, îţi fac bine mijloacele artistice trecute prin temperatura la care fierbe unghiul drept? Sărmana femeie, tanti Florica, a bătut în lung şi-n lat toate cooperativele de consum, da’ n-o găsit nicăieri costiţă de hiperbolă, picioare de vers endecasilabic, epitete şi comparaţii semipreparate, anacolute de vară şi câte şi mai câte înşiri pe listă! Ce-s astea, mă? Dacă tu mi-aduci tot ce scrii aici, îţi jur că le înghit pe toate, aşa, de-odată! Că, dacă n-ai murit tu, n-am să mor nici eu, nu? Da’ sunt sigur că nu le găseşti! Sunt foarte sigur, sunt convins că eşti în afara legii! Nu?”...Sigur că nu, domnule Marin major, rău şi urât! Toate astea se află peste tot, mai ales la bibliotecă! De când n-aţi mai „dat” prin lumea frumuseţii, estetic vorbind, bineînţeles? Florica matale să-şi ţină (în contul chiriei) banii pe care nu i-a cheltuit pe lista buclucaşă, iar voi, alde tablă, căutaţi şi vedeţi unde se ascund fluturii când plouă! Adio, autorităţilor!
Aventuri (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
