"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat, crezi că poţi să ajungi mai repede la el, nu? E o minciună gogonată. Şi ştiu că ai fost de multe ori pe culmea Ciorii. Ai găsit orizontul acolo? Nu l-ai găsit. Ai fost şi pe culmea Ciutei. Şi nici acolo nu l-ai găsit. Şi, de fiecare dată, umblai supărat prin ogradă, prin grădina cu cireşe amare. Şi arătai ca un om fără orizont. Da, e foarte trist un om fără orizont. Dacă ştii asta, eu cred că-i mai bine să nu te însori. Eu cred că, mai întâi, trebuie să ai un orizont, şi abia apoi să te apuci de altele. Că aşa am făcut şi eu. M-am măritat fără orizont. Şi vreau să nu faci la fel. Că-i greu. Vezi că-i greu, nu?... Şi, dacă nu pui palma pe zarea din dealul ăsta, pe zarea din dealul celălalt, nu te da cu fundul de pământ, nu te lua cu mâinile de cap. Mergi fără oprire, fără disperare, cu toată răbdarea din lume. Numai aşa poţi pune stăpânire pe el. Numai aşa îţi dai seama dacă eşti un om cu perspectivă, dacă ai nivel, dacă ai orientare, dacă eşti în stare măcar de zeama oului!... Numai aşa ai să afli dacă cineva poate să pună temei pe vorbele şi pe faptele tale!... Şi, fii foarte atent, numai aşa ai să realizezi cât de i/real e acest pârdalnic de orizont!... Uite, dacă te duci în râpă şi te uiţi la mine, ai să vezi că prăşesc pe vârf de Lacuri, exact pe orizont, şi ai să zici: iată, mama are orizont fiindcă prăşeşte! şi ai să mai zici: dacă nu prăşesc, n-am orizont!... Sigur că da! aşa ai să spui! şi doar aşa ai să-l ai!... Şi nu cumva să te aud ori să te prind că te însori fără orizont, că te belesc şi-ţi pun pielea pe gard, că iei pasul şi lovitura... şi te fugăresc până la orizont!... Şi ai să râzi, şi ai să-mi spui că n-am cum să te prind deoarece nu există orizont, deci n-am unde să te prind!... Ai să te înşeli, dacă gândeşti aşa!... eşti în orizontul meu şi n-ai cum să scapi!... eu am, dar tu n-ai!... şi n-ai cum să ai, dacă nu asculţi şi nu înţelegi frumuseţea căutării şi căutarea frumuseţii, chiar dacă deşarte-s de-a pururi!... Sigur că da! ia sapa asta şi prăşeşte în locul meu, cât mă duc până la budăi să aduc un ulcior cu apă şi să-mi trag sufletul, că-s ostenită de atâta muncă şi de atâtea griji pe toate coclaurile cu sau fără orizont! şi vezi să nu tai firele de păpuşoi, că te sfărâm!... şi, cât prăşeşti, gândeşte-te acolo, în mijlocul perspectivelor!... când mă întorc, te ascult!... şi, dacă ştii, îţi dau bănuţi de film!"... Aşa, exact aşa o aud pe Mama! Oare unde o fi?
Exact așa o aud pe Mama (II) Scris de Ion Zimbru
