(!) mulţime goală: limită de alb
şi negru, minunat – se poate spune?!
te uiţi, se uită: un alai în marş,
în alergare spre deşertăciune (!)
(!) eu nu mă uit: sunt orb! eu nu aud:
sunt surd! – această stare mă ajută
să fiu cu amăgirea paralel,
şi spectator ne/vrednic la derută (!)
(!) se poate spune cine-i vinovat
pentru această goană-nşelătoare:
uitarea vrunui rost?! orgoliul scump?!
cursul mulţimii din/spre di/sperare (?!)
(!) eu nu mai stau – adică mă înalţ,
să nu s-audă niciodată plânsu-mi
pe cer – destins şi stins distins rămân,
şi perpendicular pe mine însumi (!)