Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa! Şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi albaştri...făcea o fântână, făcea două fântâni...murmura o doină cu patru boi şi un car şi era foarte ostenit de muncă şi de pâine pe mâini! Am mai văzut fântâna aceasta: stătea încet lângă salcia grea de cuiburi şi de vrăbii...cerul era liber deasupra şi în apă...oamenii îl scoteau în ciuturi şi îl duceau acasă...şi pricepeau ce trebuie să priceapă! Şi am mai văzut şi copilul acesta...cred că şi el m-a văzut...eram în gara aceea plină cu lacrimi şi moarte...erau păsări fără număr şi păsare...începea toată Plecarea, începea tot indiferentul Departe!...Acum, iată, nu mai văd nici una dintre toate acestea...doar mi le amintesc...şi, din când în când, le mai strig...teiul abia mai înfloreşte sub greutatea cercurilor...şi copilul de atunci abia-abia mai duce acum atâta şi atâta Nimic! Cu ţaţa Indiferenţa, soră geamănă leită a Nesimţirii, nu m-am însoţit niciodată! Nici la şcoală, nici la moară, nici la gară, nici la joacă, nici la, nici la, nici la...nici măcar în preajma unor întâmplări de stradă, când se impune oleacă de Nepăsare ca scut împotriva marţafoilor de toate sexele şi vârstele şi studiile contemporane! Indiferenţa, în combinaţie cu Şmecheria şi Infatuarea, a dus oraşul Galaţi pe o cale ireversibilă, în toate nivelele şi nivelurile şi unghiurile, şi de-o manieră greu de catalogat în statistici, greu de comparat la nivel naţional şi mondial! Dacă nu vă vine să credeţi, vă furnizez un exemplu dintre sutele şi miile care inundă, ziua şi noaptea, inima şi sufletul bietei urbe cu Primărie SF şi cu Dunăre tulburată de atâtea poduri şi tunele şi minciuni pre/post electorale! Aşadar, alaltăieri, la ora 6 p.m., huruia strada „Cosminului” din cauza unor „melomani” care ascultau „muzică” la o mie de decibeli, din boxele limuzinei! De ce nu i-a strâns nimeni de fudulii? Că se auzea până la Poliţie, nu? Aşa se străduiesc unii şi alţii să-şi afişeze şi să-şi probeze Indiferenţa!...Aşa îmi vine să spun: „Alo, domnişoară Primărie SF, de ce se cutremură oraşul de Terorişti cu Decibeli de zi şi de noapte?...Haide, domnişorică Autoritate Publică, te rog frumos, comportă-te şi dă afară Nesimţirea din Cetate!”
Lucrare de Control la Nesimţire Scris de Ion Zimbru
