Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" SEMN de CARTE (psalmul i/realităţii precare)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet,

ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret,

şi te citesc şi te-nţeleg:

numai cu tine sunt Întreg

şi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai cred

că n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsat

un Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitat

tot mai adânc, tot mai adânc,

în ochiul drept şi-n ochiul stâng

şi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat!

Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereu

şi tot mă rog şi tot mă sui la Dumnezeu,

să-mi dea Osânda cea mai grea

că n-am putut să fii a mea:

să-mi dea pedeapsa prea/naivului Orfeu!

Şi te tot scriu, şi te tot scriu, şi te tot scriu,

şi tot mai sper că Niciodată nu-i Târziu,

şi tot mai cred, şi tot mai cred:

sunt sclavul Marelui Secret -

o, Psalmul meu Adânc şi Nalt şi Nazareth!

Citit 7556 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.