VIS și CĂLIMARĂ

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Ieri, în drum spre autobuzul care circulă de rupe asfaltul şi face legătura între "dormitorul" Sfântul Lazăr şi gara CFR, întâlnesc două persoane (şi personaje) foarte cunoscute în spaţiul Mioritic a/real: Ion Mutelcă şi Vasile Cherpedin. Ceşti doi octogenari se duc în/spre marginea oraşului. Se duc pentru ca să ia o gură de aer curat şi oleacă de linişte. Fiindcă în inima putregăioasă a Bietului Galaţi aieste două elemente strict trebuincioase senectuţii... canci! Vorbim (nu socializăm!) preţ de câteva şchioape distanţă, ne facem câte un semn de "cruce mare din creştet până la picioare"... şi, înainte de inevitabila despărţire, cei doi mă roagă să fie duşi la groapă cu carul, nu cu afetul, chiar dacă sunt straşnici veterani de război! Le promit că am să scriu despre carele de care Ţara asta are atâta nevoie, poate aude şi vede vrun amploiat din schema Lăcomiei Naţionale! Şi iată ce-or să aibă pe birou toţi rotarii Daciei în curs de pauperizare!

"Am auzit un om (în Vis) că despre care nu am scris! De care care?... Şi acum întreb, dar nu ştiu ce şi cum să fac, să aflu un cuvânt necunoscut până la Sînt! Sau cunoscut, fiindcă nu-s aşa de Josnic până Sus! Ori blând (ca prostul Făt-frumos) aşa de Susnic până Jos!

Deci, aşadar şi prin urmare, încep a scrie despre care! Nu despre care care cară nemernicia mea la moară! Nu despre care oarecare, din care sare fiecare şi-şi rupe gâtul care-şi face de cap între război şi pace, şi-şi pierde oasele, măcar s-ajungă moaşte în zadar! Nu despre carul mic sau mare, sau carul care cară care care au alte care-n ele şi-ţi cară-(n Somn) zarnacadele! Şi-n carul cesta alt car care ar vrea să care care care cară (fără de lege) Moartea, să-nveşnicească Altă/Partea!

În carul cesta am căra mirese care m-au uitat! Mirese (carevasăzică) nici de caro şi nici de pică! Din cele cu alean subţire, numai focare de Iubire! Din cele trefle, calde, lise, rele... (nu cred că pare-mi-se!)... Una cu movul pe cărare, pe cruce gata de urcare... când mă ura de-a binelea, şi o iubeam de-a răulea!... Şi am ajuns un alfa/b(i)et erou şi fraier pe afet! Că nu mai sunt care... să care (Acolo) ultima Splendoare... până Acolo, unde şade (frumoasă) tava cu Monade, să ia oricare om din Vis... egal... Infern şi Paradis!... Ş-apoi să râdă cum că Sînt o Călimară cu Pământ!”... [Publicitate: "lapte acru-n călimări, chiu şi vai prin buzunări" (Ion Creangă)]... NIMIC ÎN PLUS!

Citit 1017 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.