TERAPIE INTENSIVĂ (VI)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

A. Ghiuţă deschide uşa cubului şi iese! Ies şi eu! Iese şi Mutelcă! Tocmai când să deschidem şi uşa sferei, auzim dinspre urmă: "Ieri a fost ziua de naştere a lui Nichita Stănescu! Au trecut exact opt zeci şi trei de ani pământeşti de atunci, de când Vulturul Blond a fost născut (a fost trimis) pentru ca să salveze Poezia din ghearele proletcultismului împins până la paroxism, până la demenţă, să repare Metafora, să îndrepte Metonimia şi Sinecdoca, să ne aducă aminte că Monalisa Literaturii, cum îi plăcea să supranumească/ alinte creaţia poetică, nu mai poate să-şi păstreze surâsul enigmatic decât prin recurs la metodă, prin forţarea şi prin distrugerea prejudecăţilor, a barierelor semantice, a şabloanelor, a obijduirii şi a cârdăşiei de orice fel! Nu credeţi că trebuie să auzim un poem răsărit în UMNS (Uzina de Metafore - Nichita Stănescu)?"... Ne oprim! Ne ştergem pe ochi! Nu se vede nimeni şi nimic! Doar se aude! Recunoaştem vocea, parcă! Parcă ne-am mai întâlnit pe Câmpia Limbii Române! Parcă ne-a mai umblat prin somn vocea asta femeiască! Da! Sigur că da! Este vocea domnişoarei Metafizica, mulţumită căreia Poetul a scris "Antimetafizica"!... Auzim: "Se ia o bucată de piatră,/ se ciopleşte cu o daltă de sânge,/ se lustruieşte cu ochiul lui Homer,/ se răzuieşte cu raze/ până când cubul iese perfect./ După aceea se sărută de nenumărate ori cubul/ cu gura ta, cu gura altora/ şi mai ales cu gura infantei./ După aceea se ia un ciocan/ şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului./ Toţi, dar absolut toţi, zice-vor:/ - Ce cub perfect ar fi fost acesta/ de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!"//... Da! sigur că da! e "Lecţia despre cub"! cubul din sfera lui Ion Mutelcă! Acesta, cu-n aer de Protector universal al Poeziei, consideră că merităm să fim muştruluiţi şi condamnaţi la lectură pe viaţă pentru că l-am "uitat" pe Nichita Stănescu chiar în ziuă aniversară, cauză pentru care terapeutul ne roagă să ne întoarcem în cub şi să ne comportăm ca atare! Astfel, moş Ion deschide "Ordinea cuvintelor" şi citeşte cu timbru sfărmător: "Totul ar fi trebuit să fie sfere,/ dar n-a fost, n-a fost aşa./ Totul ar fi trebuit să fie linii,/ dar n-a fost, n-a fost aşa./ Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,/ dar n-am fost, n-am fost aşa./ Iarbă, pietre, arbori, păsări,/ voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva./ Mă privesc, m-aud, m-adulmec/ şi-mi pare că visez./ Totul ar fi trebuit să fie sfere,/ dar n-a fost, n-a fost aşa./ Totul ar fi trebuit să fie linii,/ dar n-a fost, n-a fost aşa!"//... Da! sigur că da! e un "Cântec", o altfel de Lecţie!... De fapt, toate poeziile "îngerului cu o carte în mână" sunt Lecţii! Lecţii de Inefabil! Lecţii de Ne/Singurătate! Toate sunt Psalmi! Psalmi ai Desăvârşirii! Psalmi ai Patriei! "Limba Română este Patria mea!"... parcă aşa zice şi scrie Nichita, nu?... parcă aşa trebuie cât mai urgent să zicem şi să scriem şi noi, dacă nu vrem să ne pierdem Patria şi Identitatea, nu?... (Stai să auzi!)

Citit 1072 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.