Mergem pe trotuarul Dezamăgirii. Unul dintre ele. Că toate-s ale Dezamăgirii. Mergem spre colţul din dreapta. Sau din stânga. Mergem să vedem cum mai „merg” sicriele. Că, în condiţiile de alarmă civilizatoare contemporană, poţi să „dai colţul” cât ai zice „Rai”. Ce minunat şi încurajator sună: „Colţ de Rai”!. Are dreptate administratorul magazinului cu „blindate” pentru „lumea de apoi”! Când toată viaţa „stai” în Iad, e firesc să salivezi uitându-te la un asemenea Colţ de Rai plin cu lăzi pentru „nefiinţe”! Ce sicrie formidabile! Capitonate! Înalte, ca să nu-ţi stea capacul pe nas! Ascuţite, moderne, sculptate, colorate! Esenţe hard! Esenţe soft! După gustul fiecărui mort viitor! Sau viitor mort! Merge şi aşa, nu? Şi ce atmosferă în magazinul ăsta! Sunt sicrie mai reci, dar sunt şi mai călduroase! Oricum, şi unele şi altele au mai multe grade decât unele apartamente încălzite de ţaţa Demos Kratos! Şi ce confort interior! Mai mare dragul să-ţi „trăieşti” Ne/Murirea într-o astfel de cutie! Largi, aerisite! Să poţi „respira” în voie, nu? Şi ce design! Profil aerodinamic! Tip turtit! Sau tip umflat!... Ce mai încolo-încoace! Culmea fericirii! Toate - cu garanţie! Funcţie de lungimea şi de calitatea Veşniciei! Funcţie de cât are răposatul chef să huzurească prin Paradis! Nu?... Sigur că da! Ce bine „merg” sicriele! Cam scumpe, dar „face”! Că aşa se zice! Şi se mai zice: „gratis - nu există!”... ”ieftin - nu rezistă!”. La urma urmei, după ce că te salvează din Tartar, mai faci şi mofturi?! Dai un ban în plus, dar n-ai treabă toată moartea cu necesităţile! Ermetice, silenţioase, încântătoare la privit şi la pipăit! Satisfăcătoare şi ademenitoare cu asupra de măsură pentru ce însemnează trebuinţă postumă! Chiar eşti invidiat când ai de gând să târguieşti preventiv o astfel de „locuinţă”! Cică Guvernul, dragul nostru Guvern, are de gând să implementeze cât mai urgent Programul „Primul Sicriu”, măsură foarte populară şi cu foarte multe facilităţi pentru cine vrea să aibă pregătită şi gătită acasă „locuinţa” de promenadă prin din ce în ce mai apropiatul şi mai râvnitul Colţ de Rai!
Deocamdată, n-avem nici o leţcaie în buzunare! Nici măcar celebrul Ort pentru Popă, darămite pentru Camera de luat Vedere şi Revedere, dacă nu vrem să ne convină Adio şi Rămas Bun!... Ieşim! Suntem lămuriţi! Oleacă mai încolo, chiar pe acelaşi trotuar, nenea Ceafă Groasă ne claxonează important şi nervos, să-şi parcheze limuzina!... Vai de capul creierului nostru! Oare cum naiba de am uitat că trebuie să circulăm pe carosabil?... (Stai să vezi!)
