MARIA (I)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mâine-i sâmbătă! Şi-i nuntă-n sat! Şi am să trec şi eu pe-acolo! Doar am să trec! N-am timp să stau mai mult! Doar aşa, să văd vro câteva fete-n horă şi-n sârbă! Doar aşa, s-o văd pe Maria cum îi stă-n rochie de mireasă! Şi să-l văd şi pe mire cum se fasoleşte, cum se dă cu aramă pe faţă! Că mi-a suflat-o pe Maria de sub nas! Şi ce tare-am mai plâns când mi-a suflat-o! Şi n-am plâns pe jos! Am plâns în bidoane de plastic! Două am umplut! Să i le arăt Mariei, mai târziu, când o veni să ia apă de la fântână, cât de mult am suferit la pierderea ei! Să i le arăt şi să-i spun că mă doare alegerea sa! Mie n-a vrut să-mi dea mâna! I-am cerut-o de-o mie şi una de ori, dar n-a vrut... şi pace! I-am cerut-o la semănat, la prăşit, la cules, la bal, la bibliotecă, la gară, la moară, la poartă, la uşă, la pârleaz! Însă rugile mi-au fost zadarnice! N-am blestemat-o! N-am spus-o la icoane! Şi n-am bârfit-o, n-am luat-o-n băşcălie! I-am spus „casă de piatră”, dar cred că mai bine era să-i fi spus „casă de cultură”, mai ales pentru jumătatea ei masculină, că-i tămâie, tufă de Veneţia, nu alta!... Cum ziceam, am să trec pe la nuntă! Am să mai lăcrămez oleacă... şi gata, mă resemnez, mă retrag, plec în pădure!! Că am multă treabă importantă mâine, sâmbătă, după lăsarea serii, în pădure! Trebuie să caut două lemne lungi şi drepte, pentru drugi de scară! Că tata nu mai poate să care, sărmanul! Doamne, ajută-mă să găsesc lemne lungi, lungi... poate-mi iese o scară până la cer!... Sigur că da! E sâmbătă! E cam pe la toacă! Se aude nunta! Se aud chiuituri! Se aude fanfara! Se aude valsul „Valurile Amurului”! Mă spilcuiesc niţel şi mă grăbesc spre locul faptei matrimoniale! Ce prăfăraie-n toiul dansului! Şi ce „Sârbă de la Trestiana”! Şi ce „Horă de la Lungeşti”! Şi ce „Tangou de la Vaslui”! Maria nu vede cum mă smiorcăi! Că tare-i prinsă-ntr-o „Ciuleandră” căpietoare! Mă strecor printre nuntaşi, mă apropii de ea şi-i pun o cupă de volbură albă în sân, chiar dacă risc să-l înfurii pe ginerică! Dar nu mă vede! Că-i beat de glorie, de fericire şi de rachiu!... Şi gata! Mai supărat decât un cuc rămas fără mierliţă, plec spre casa părinţilor mei! Mama observă că-s trist, însă nu zice nimic! Şi ea a iubit-o foarte mult pe Maria! Şi mi-a şi atras atenţia că domnişoara s-ar putea să-mi facă pocinogul! Şi uite că mi l-a făcut! Cu vârf şi îndesat! Şi definitiv!... Gata! Ajunge! Stop lacrimile! Mă schimb în bulendre de povară, ascut securea, îmi fac trei semne de  cruce, îi zic mamei „sărut mâna, mamă”, ies pe poarta din nuiele orizontale... şi mă îndrept agale, spre codru! Din ce în ce mai des, întunericul acoperă toate perspectivele, induce o stare de frică, dar şi un curaj de erou pozitiv într-o lume agresivă şi rea!... (Stai așa!)

Citit 740 ori Ultima modificare Luni, 21 Martie 2022 22:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.