Sigur că da! Cum scriam în finalul textului de ieri, Vasile Lehăduș se pregătește să ”coboare” în Dunăre și să vadă de ce barca ia apă. Da, am spus bine ”să vadă”! Pentru că boxerul știe să înoate foarte bine și cu ochii deschiși. Așadar, se dă ”jos”, în apă, moment în care ambarcațiunea se dezechilibrează, se răstoarnă și se face ”capac” - cum se zice în limbajul navigatorilor - pe suprafața fluviului indiferent. Mariana, cele două fetițe și nea Mișu dispar în ”brațele” hrăpărețe ale Dunării. Vasile realizează ce s-a întâmplat... și încearcă să-i salveze pe cei cuprinși de pericol. Și caută, și caută, și caută. Răscolește și scormonește apa tulbure și nemiloasă. Și iar caută. Și iar scormonește. Dar n-o găsește decât pe Mariana, fetițele fiind înghițite de lăcomia fluviului care-și adaugă, astfel, încă o tragedie în ”palmaresul” lui milenar. Camelia (copila mai mare) a fost găsită de scafandri, în aceeași zi, iar Corina (cea mai mică) a fost găsită după câteva zile, pe plaja ”Cocuța”, a/dusă de valuri. Și pe nea Mișu l-au găsit plutind înecat, cu fața în jos, parcă refuzând să ”vadă” câtă tristețe și câte lacrimi și câtă deznădăjduire lasă în urmă. Parcă nici nu pot să vă mai spun că acestei familii i-a murit, din cauze naturale, și un băiețel, Octavian, după naștere.
Ce se poate spune în/din mijlocul unei astfel de tragedii? Cum să re/acționezi? Pe cine să dai vina, dacă există vro vină într-această cumplită întâmplare? Să învinovățești nepăsarea celestă? Să acuzi forța oarbă a naturii? Oare nu-i mai ”bine” să suporți îmbrățișarea resemnării și să-ți încarci pozitiv Clipa, gândindu-te că într-o Clipă, o singură Clipă, se pe/trece Totul în acest Univers nepăsător?
Sigur că da!...Ca să înlocuiască, într-un fel, pierderea celor două copile și a băiețelului, Vasile și Mariana au adus pe lume încă trei copii: o fată - Camelia; și doi băieți - Octavian și Adrian. Însă întâmplările ciudate prin care a trecut această familie nu se termină aici. Vasile, cu ochii săi de Argus, îl vede pe Octavian, care abia împlinise cinci ani, cum se afla într-o iminentă cădere de pe balcon și, cât ai zice fracțiune de secundă, se repede și-l salvează. Iar pe Adrian, care împlinise patru ani, îl ”smulge” din fața unui camion uriaș și, astfel, îl salvează tot într-o clipită. Pe Camelia, care avea treisprezece ani și înghițise o supradoză de medicamente din cauza unui profesor libidinos, tot Vasile o salvează în ultima secundă.
UN FIU, UN FRATE, UN SOȚ ȘI UN TATĂ SPECIAL PÂNĂ ÎN ULTIMA REPRIZĂ. MEREU DIN CER CĂTRE INIMILE NOASTRE. Asta citesc pe crucea boxerului Vasile Lehăduș.
