Deşi-i pot ghici gândurile, adică pot anticipa, într-un fel, ce vrea să-mi cetească, nu-l opresc! Nu vreau să-i stric pofta! Şi ştiu că-i îndrăgostit definitiv de Marea Literatură Rusă! Nu-n zadar i-a dat Dumnezeu noroc destul pentru ca să câştige excursul în URSS şi să găsească documentele Electroencefaloretroversorului în gunoaiele Moscovei! Şi nu-n zadar iubeşte până la veneraţie poezia lui Serghei Esenin, armoniile lui Piotr Ceaikovski, filmele lui Andrei Tarkovski... însă şi mitraliera lui Iosif Stalin!... Îl aud: „Cu picioarele în prăpastie şi cu sufletul pe mal,/ citeşti *Crimă şi pedeapsă*... (şi crezi că se poate!).../ domnul Raskolnikov admiră salcâmii a ultima oară/ şi zice patru cuvinte: zarurile au fost aruncate!// Cu sufletul în prăpastie şi cu picioarele pe mal,/ citeşti *Idiotul*... (pe-nziuate şi pe-nserate!).../ prinţul Mîşkin rupe şi mănâncă flori de salcâm/ şi mormăie cinci cuvinte: zarurile nu au fost aruncate!// Gata, mă apropii de tine cu sufletul plin de bucurie.../ (criminalul îmi ia pulsul, prinţul mi-l dă înapoi!).../ iar tu începi să plângi de frică, ridici ochii din carte,/ zici şase cuvinte: zarurile au fost aruncate la gunoi?// Gata, mă apropii de tine cu sufletul în prăpastie/ şi picioarele pe mal, şi cu zarurile aruncate.../ (nu ştiu dacă au căzut doi-unu ori şase-şase,/ însă cred că eşti Karenina, cea fără de care nu se poate!)”//... Se lasă o tăcere de cimitir! O tăcere de Cimitir al Eroilor din Marele Război de Apărare a Patriei! Pot chiar a spune că se lasă o tăcere de Cimitir al Eroilor din Marele Război de Apărare a Poeziei! Numai paingul din triedrul cu Icoana Maicii Domnului face „gălăgie”, adică lucrează fără osteneală şi fără defecţiune la Celebra pânză a Perfecţiunii! Şi numai pânza Deşertăciunii poate fi egală cu pânza cestui misterios Paing! Şi doar ştim pentru ce-şi construieşte Paingul această Perfecţiune, nu? Şi doar ştim că şi Deşertăciunea are acelaşi Scop, nu? Şi, atunci, de ce atâta şi atâta Alergare Inutilă prin ceastă Mulţime de Fata Morgana?... Grigore Papugiu îşi drege glasul şi împrăştie Tăcerea: „Eu sunt stângaci din Naştere! Şi tractoristul acela chior şi prost mi-a tăiat cu polidiscul chiar antebraţul stâng! Cunoşti vrun medic deştept în grefe d-astea? Vreau să-mi rupă mâna dreaptă şi să mi-o pună în locul celeia stângi! Că mă descurc foarte greu! Dacă ştii pe cineva priceput, te implor să mă ajuţi! Plătesc, nu degeaba!”... Iarăşi tăcere! Aceeaşi tăcere!... Dacă Grigore şi-o fi făcut Electroencefaloretroversor, de ce nu-l foloseşte să descopere şi să câştige tot ce vrea?... (Stai aşa!)
Trecutul Ultimului Viitor (XI) Scris de Ion Zimbru
