Va să zică... "să se mire proştii", Papugiule, da? Adică eu vreau să-ţi demonstrez inutilitatea demersurilor tale, iar tu taci ca marea înainte de furtună! Şi, başca, la urmă... (ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, vorba venerabilului meu învăţător, Ion Victor Răşcanu din Bursucani)... mă mai iei şi peste picior cu celebrul aforism al lui Ilie Moromete, da? Eu vreau să fim definitiv limpeziţi că nu ne putem împotrivi Deşertăciunii, că "Glosa" eminesciană este o lămuritoare definitivă a Zădărniciei dintre Cântecul de Leagăn şi Prohod, iar tu, Grigore, mă duci cu vorba, mă ironizezi, vrei să mă determini să cred că eşti deştept şi o faci pe prostul sau că eşti prost şi o faci pe deşteptul, da? Ce ai vrut să-mi arăţi când ţi-ai aruncat electroencefaloretroversorul deodată cu toate orologiile din casă? E clar că ascunzi ceva, că pregăteşti lovitura finală, da? Acuma, că nu vrei să mai auzi nici un tic-tac, te înţeleg, mai ales că eu am renunţat de mult la ideea fatală de măsurare a timpului! Dar, parol, nu pricep nici în ruptul capului şi nici de-al naibii de ce ai hotărât brusc să zvârli şi cetitorul de gânduri! Că ruşii au zvârlit proiectul cestui aparat, considerându-l periculos, sunt întru-totul de acord, chiar le trimit felicitări! Dar tu? Tu, Papugiule, de ce ai renunţat aşa de uşor pentru ca să mai poţi intra-n creieraşul meu, în creierul altuia şi-n alte multe şi inteligente encefale mai mari sau mai mici? Că doar dumneata, stimabile bibic, nu intrai şi nu cotrobăiai şi nu cercetai nimănui posesia cu circumvoluţiuni din necunoscuta cutie craniană, dacă sinapsa/scintilaţia respectivului subiect ne/vizat nu prezenta interes pentru intenţiile tale serioase, nu? Spune şi tu, Grigore, are vreun rost şi vreun haz să citeşti gândurile nevestei/amantei care vrea să te înşele peste juma de oră, să zicem? Are vreun rost şi vreun haz să ghiceşti că apropiatul tău, adică eu, gândeşte să-ţi seducă nevasta? Nici măcar să citeşti în Creierul Stelelor nu-i bine, nu? Dacă ştii că mâine pică Soarele pe Pământ, la ce-ţi foloseşte? Şi, dacă afli din tărtăcuţa lui Vladimir că deseară începe Războiul de destrămat Graniţe, la ce bun? Dacă afli că vei lua Premiul Nobel pentru Poezie fiindcă, oricum, eşti mai bun decât chitaristul american, nu te apucă damblaua şi faci atac de cord? E clar, foarte clar, nu? Însă, pe partea cealaltă, e formidabil să ceteşti gândul unui hoţ care vrea să-ţi fure rufele de pe sârmă şi orătăniile din coteţ, da? Şi e uluitor să afli că un şmecher vrea să copieze la examenul de doctorat, nu?... (Stai aşa!)
Trecutul Ultimului Viitor (XIII) Scris de Ion Zimbru
