MARIA DE LA GARĂ (VII)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 17 Noiembrie 2022 00:00

Eu ştiu ce caut! Da’ oare ce caută fătuca asta, acum, aici, în Gara pustie şi-n cel mai pipăibil miez de Iarnă moldavă? Cum ziceam, trebuie s-o întreb! Că aşa ne-a zis Învăţătorul Ion Victor Răşcanu la Şcoală: "Întrebaţi... şi vi se va răspunde! Bateţi... şi vi se va deschide! Mergeţi... şi veţi ajunge! Trăiţi... şi veţi afla ce este moartea! Învăţaţi... şi veţi descoperi preţul şi dispreţul ignoranţei! Muriţi... şi veţi afla ce este viaţa!"... Da, sigur că da! Mă duc aproape, foarte aproape de fătucă, îmi pregătesc nişte cuvinte elegante, potrivite pentru o întrebare importantă, îmi dreg vocea şi încerc să zic doleanţa/curiozitatea! Dar nu mai apuc să scot nici o glasnică, fiindcă fetişcana, cu o intuiţie nemaipomenită, mă pune la punct: "Eu sunt Maria! Maria lui Vasile Mânză, cel care a murit călcat de tren! Ai fost şi tu la mormântare! Nu mai ştii? Că tu i-ai dus pomul! Se poate să fi uitat, mai ales că pe mine nu m-ai văzut! Dacă m-ai fi văzut, ţi-ai fi adus aminte! Mie mi s-a făcut rău şi n-am putut merge după cortegiu!... Ş-am rămas numai cu Mămăica! Şi cu încă trei fraţi şi trei surori! Vai de capul nostru! Da’ nu ne plângem! Că muncim cu toţii la Colhoz... şi trăim de la o zi la alta! Uite, acu-s în Gară ca s-o aştept pe Mămăica! S-a dus la Bârlad ca să cumpere nişte Pâine! Trebuia să vină de asară, dar nu ştiu de ce n-a venit! Am zis să mai stau şi până la trenul de azi, de la patru ş-un sfert! Poate vine! Şi mă rog la Dumnezeu să nu fi păţit vro ceva prin târg, deoarece-i cam bolnavă de inimă rea, de când a murit Tătăica, şi poate să i se oprească inima-n drum! Ehei! Ştii şi tu câte se pot întâmpla din cauza Inimii! Nu?... Da’ tu ce cauţi în Gară?"... Mă repliez greu din "lovitura" primită de la Maria! Şi-mi amintesc ce jale a fost la mormântarea lui taică-său! Toţi sătenii din Lungeşti au venit să-l petreacă! Îmi revin, mă scutur parcă de rele... şi-i spun ce vântoase m-au bătut în/spre Gară! Se bucură că vom merge îndărăt tuspatru, dacă vine şi maică-sa, Niculina!... Sigur că da! Gând la Gând, cu bucurie! Se aude şuieratul locomotivei! Se vede locomotiva! Mare! Neagră! Complexă! Impiegatul o întâmpină cu scândura cea roşie pe o parte şi verde pe partea cealaltă!... Minune! Mare minune! Se dă jos Tata cu Pâine! Se dă jos şi Mama cu Pâine! Tatăl meu şi Mama Mariei! Părinţii ne îmbrăţişează cald şi ne întreabă dacă suntem întregi, dacă nu ne-a păpat vrun lup, dacă mai facem faţă pe atâta amar de drum îndărăt!... Sigur că da! Pornim! Începe viscolul!... (Stai puţin!)