ULTIMA SCRISOARE... ÎNCHISĂ

ULTIMA SCRISOARE... ÎNCHISĂ
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Dragă (şi nemuritoare) Marie de la Papetărie,

Te anunţ că, din motive pe care numai tu le ştii şi numai tu le poţi şterge de pe suprafaţa pământului, sunt în pană! Sunt în pană de cerneală, în pană de hârtie, în pană de peniţă şi chiar în pană de pană! Cu elegantă şi veşnică plecăciune te rog să-mi păstrezi şi să-mi dai, cu prima ocazie, cât te lasă inima dintr-aceste repere fără de care scriitoru-i mort! Mă rog, poate să scrie pe zăpadă, pe nisip, pe ţărână, pe ziduri, pe ceruri, pe nouri... cu varga! Aia de de/scris şotroane! Aia de de/scris cercul fatal al lui Arhimede! Aia de... învăţat Poezia pe dinăuntru şi pe dinafară! Aia de... apărat Respectul! Aia de... dirijat gărgăunii! Aia de... salvat Candoarea! Nuiaua cea de toate zilele, adică! Cea de deasupra uşii! Aia care a dispărut... şi tare rău a făcut!... Aşadar, dacă vii (deseară) să mi le aduci, am să-ţi scriu cea mai frumoasă şi cea mai adevărată şi cea mai tristă

Declaraţie de Sărăcie şi Scufundare”! Dacă nu vii, am să-(ţi) scriu pe prima brumă... şi se va topi... şi se va sui la cer... şi va să ceteşti pe-nseninare cel mai sigur „pre/text pentru Zadar şi Vioară”... şi cea mai înaltă Elegie scoasă din adâncul unei Călimări! Şi chiar astfel am să-ţi de/scriu!... „(de)scriu cerneala mea supra mizerii!.../ (cerneala mea... platonică... şi castă!).../ sfinţită prin amarnice siberii:/ agheasmă chioară, lungă, rea, (ne)fastă!// şi nu am timp, nici spaţiu şi nici vreme/ să mai aştept o altă călimară/ plină cu perle-n straşnice trireme/ şi tu (şi tu, sirena mea corsară!)// mizerii? vrei-nu vrei! (nu mi se pare)/ şi peste tot! [am grijă să nu fie/ şi-n călimara mea (ne)păsătoare!]/ doar astfel scufundarea-i sine die!// sfinţită prin amarnice siberii.../ (cerneala mea-i din ochi adânci, de fată).../ să nu mă laşi aici, să nu te sperii/ că am să scriu (cu tine) pe zăpadă!”//...

[Publicitate - I: „Copiii scriu pe Zăpadă numele Mamei cu atâta Bucurie, de parcă Dânşii au descoperit Numele Ei şi strălucirea Zăpezii” - (Grigore Vieru)]...

[Publicitate - II: „hai să murim, frumoaso, într-o barcă,/ să ne dezlege vântul de la ţărm,/ să li se pară păsărilor mării/ că doi bolnavi de disperare dorm/ şi se visează-n largul fără capăt,/ cu mult adânc tăcut şi fără fund,/ plin cu istorii scumpe în corăbii/ pe care-am vrut, demult, să te ascund.../  în cântece şi plânsuri de sirene,/ prin timpuri(vremuri) alte până când/ pământul se întoarce (tot) în apă/ şi apa (toată) se întoarce în pământ!”// - (Ion Mutelcă)]

Divina Tragedia - Colecție

Citit 1167 ori Ultima modificare Luni, 19 Decembrie 2022 01:47

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.