DUMINICĂ (şi nici o milă)

DUMINICĂ (şi nici o milă)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

Ce bună e ziua duminică, bună-i

când trece cu toamna prin meri, prin gutui

şi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua,

să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui:

doamnă duminică, sfântă duminică,

zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i?

hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă! -

tu-i frigul! tu-i bruma! tu-i dragostea! tu-i!

O vezi!? stă-n icoană şi parcă se uită

la viaţa şi moartea secundei mereu,

secundei din care-mi smulg/cer în/durare

şi dor n-aşteptarea-i sublim panaceu!

De ce taci, duminica mea, fără milă?

chiar nu-i nicăieri? nu se poate să-mi spui?

ori tu eşti aceea, pe care o caut

de-o mie de toamne?… tu-i dragostea, tu-i!

 

Citit 8369 ori Ultima modificare Joi, 08 Decembrie 2022 22:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.