ȚÂNCUL PĂMÂNTULUI (VI)

ȚÂNCUL PĂMÂNTULUI (VI)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

"Da, sigur că da - continuă tata - a murit moş-tu Gheorghe Mihai, cel din vale, de lângă râpă, nu cel din deal, de lângă nucul fulgerat! Cel căruia, tu şi cu Fănel al lui frate-meu, Vasile, i-aţi furat toţi castraveţii din grădină, atunci, demult, în vara aceea, când maică-ta s-a supărat tare pe faptele tale şi ţi-a dat chelfăneală pentru o săptămână! Cică a murit de moarte bună, nu de moarte rea! Acu, eu n-am murit nici o dată... şi nu pot şti ce-nseamnă moarte bună şi moarte rea! Eu cred că moartea-i o experienţă interesantă... şi atât! Tu ce crezi despre moarte? Că te-am văzut astă-iarnă, când ai venit în concediu, citind „Cartea egipteană a morţilor” şi „Cartea tibetană a morţilor”... şi trebuie să ai vro părere, ceva, nu? Eu, repet, zic şi cred că moartea durează doar o fracţiune de secundă... şi-apoi e NIMIC, e NEANT! Eu cred că oamenii, din exces de zel şi din neştiinţă şi din trufie, complică ritualul morţii, adică al înmormântării şi al celorlalte activităţi legate de aceasta! Tu ce crezi? N-ar trebui simplificat acest eveniment? După ce că-i tragic, prin definiţie, îl mai şi răscrăcărăm... îl transformăm într-un fel de chef, de sărbătoare!... Ei, da hai să mergem acasă, că face mă-ta plăcintă, că azi e duminică... mai avem şi vin în butoiul de patruzeci... uite-o, stă la poartă şi te aşteaptă... că tare rar mai dai pe acasă... te cred că ai treabă multă şi importantă în Galaţi... da’ mai trimite şi tu câte-o scrisoare măcar... ca să ne ziceţi şi nouă cum o duceţi cu sănătatea, şi tu, şi alde soră-ta, şi frate-tău... ce, e aşa de greu să iei un toc şi-o coală de hârtie şi să mâzgăleşti câteva slove? Îţi dau eu gologani să-ţi iei coli şi cerneală şi condei, dacă din cauza asta nu scrii! Ei, da’ acu’ ai venit, bine-ai venit, mergi tu înainte, că eşti musafir... hai, uite, maică-ta îţi face semn cu mâna, hai!”... Sigur că da! Mai avem de mers vro patru-cinci prăjini... şi gata, ajung la Poarta Raiului... că Rai se poate numi acest cătun-schit, acest Zimbru cu toate gospodăriile la margine, cu trei fântâni... iată, gata, mama întinde braţele şi mă cuprinde matern... iată Casa Naşterii şi a Copilăriei mele... iată CASA MEA CU CER LA UŞĂ... iată Locul unde am învăţat că Viaţa şi Moartea mea nu sunt egale cu Viaţa şi Moartea lui Socrate, de pildă! Iată bătătura în memoria căreia sunt întipărite atâtea şi atâtea şotroane! Iată plita în memoria căreia sunt scrise atâtea şi atâtea turte şi bunătăţi făcute cu mâinile şi cu sufletul Mamei! Memoria Plitei şi Plita Memoriei!... Undeva, de undeva, nu pot şti taman de unde, se aude căţelul/ţâncul pământului!... (Stai aşa!)

Divina Tragedia, Colecție

Citit 850 ori Ultima modificare Miercuri, 01 Martie 2023 13:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.