Bătrânul și Coasa

Bătrânul și Coasa
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Coseşte pelin după gardul din fundul grădinii! Fiindcă a naibii de mare a mai crescut buruiana asta amară! Şi doar a mai fost cosită o dată! Mi se pare că aşa spune cântecul: pelinul, cu cât îl tai de mai multe ori, cu atât creşte mai Înalt şi mai Amar!

Coseşte şi tace! Ştie ce se petrece în jur, dar se face că nu observă Nimic, nici măcar pe feciorul său sosit Acasă, după o lungă absenţă, pentru treburi urgente, desigur!

Coseşte frumos! Din când în când, la intervale năucitor de egale, se opreşte şi se uită la Răsărit! Scuipă în palme, scoate de la brâu o piatră ca o suveică şi ascute coasa: semn că mai e mult până departe, că osteneala nu se simte bine în trupul său mărunţel, sătul de Istorie şi Muncă în Zadar! Coasa taie fără durere! El are mâinile arse de soare şi ochii scăldaţi în rouă de nu-mă-uita! Pelinul se culcă în brazde perfecte şi umple aerul cu Sănătate! Bătrânul tace, tace, tace... şi se face că nu observă Nimic! Feciorul său, sosit Acasă pentru treburi urgente, cum am zis, îşi aprinde a şaptea ţigară şi îşi drege glasul pardosit cu nicotină!

- Sărut mâna, Tată! Am venit să-ţi spun că-i tare greu la oraş! Păsările pleacă mai devreme şi se întorc mai târziu! M-am săturat de Viaţă!

Auzind ultimele vorbe, bătrânul înlemneşte! Coasa rămâne în aer! Ochii omului îl sfredelesc pe fecior! Tace... şi continuă să taie Amarul, fără migală, cu Vrednicia pe care Dumnezeu o dă numai Sclavilor neatinşi de Resemnare şi Minciună!

- Sărut mâna, tată! Am venit să mă înveţi Tatăl Nostru! Că eu n-am avut vreme să-l învăţ! Te rog să nu uiţi!

Nicio reacţie! Parcă vorbesc singur! Se aude numai coasa! Da, numai coasa şi  numai pelinul pologindu-se în faţă şi crescând în urmă, mai Înalt şi mai Amar!

- Am venit să mă înveţi Tatăl Nostru! Te rog să nu uiţi!

Bătrânul coseşte frumos, harnic, de la capăt! Scoate cutea şi ascute! Scrutează Răsăritul! Şi-l aud, în sfârşit!

- Să nu te uiţi niciodată la Apus! Şi să nu zici nicicând că te-ai săturat de Viaţă! Ai răbdare! Am să te învăţ Tatăl Nostru! Şi să ştii de la mine pentru totdeauna: eu nu uit decât când vreau să fac rău! Cerul, aici, stă foarte aproape de Pământ şi nu este vreme şi putinţă de tânguială! Ia coasa şi continuă! Că eu mă duc să termin Fântâna din Ogradă!

Divina Tragedia, Colecție 

Citit 748 ori Ultima modificare Luni, 13 Martie 2023 12:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.