FEMEIA PERFECTĂ (II)

FEMEIA PERFECTĂ (II)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

După ce ascultă toată tirada lui Vasile Şvaiţer, ilustrul Costică Brânză schiţează un zâmbet aproape machiavelic pe sub mustăcioara de cicisbeu-tămâie, dă de duşcă paharul cu poşircă americană (whisky, bre!)... apoi se scarpină inghinal şi axilar, râgâie prieteneşte, îşi aprinde o ţigară împotriva legii... (că doar d-asta-i bancher, nu?)... şi se pregăteşte să înceapă elaborarea răspunsului mult aşteptat de amicul său cu ochi galbeni şi bulbucaţi de persuasiune şi curiozitate! Ţalul se comportă slugarnic şi aduce încă un rând de „mici”, deşi nu le-a comandat nici unul dintre aceşti doi pasteurizaţi „truditori” pe tarlaua democraţiei cu „parfum” de ghiol împuţit! Vasile plăteşte fără să primească restul, ţalul se-nclină până la pardoseală! Costică Brânză tuşeşte, îşi mişcă designul în stil elicoidal, ca şi cum şi-ar organiza muşchii pentru o aprigă bătălie! Apoi, uitându-se prudent în jur şi căutând să vadă dacă nu cumva ceva/cineva (nu) trage cu timpanul, porneşte să se audă!

- Da, bă, Vasile, bă! Ai dreptate! Cum să nu ai? Că doar tu eşti bossul meu, da? Nu am chiar nimic, absolut nimic, împotriva propunerii tale de a ne aduce şi noi aportul în legătură strictă cu prinosul de ofrandă pe adresa femeilor noastre! Că ele au fost pilele şi pildele înaintaşe şi cercetaşe în ofensiva mea şi a ta pentru a cuceri locul cald al Speculatorului Profesionist! Mă raliez nobilei tale idei şi mă declar mulţumit de prestaţia şi prestanţa nevestei mele în acest sens! Eu încă îmi aduc aminte cât de mult a muncit soţia mea pentru viitorul meu din prezent! Era să-i interzic văzând-o cum se stropşea, şi ziuă şi noapte, fără preget, pentru a mă aduce şi pe mine la acelaşi Numitor! Devenise un fel de Numărător, cum şi a ta! Nu? O admiram ca pe-o Eroină, ca pe-un personaj în stare de Holocaust! Mi-era şi frică să nu-i cedeze vrun pinion, vrun rulment, vrun cuzinet! Dar nu, prietene, nu! Nici vorbă! Cum să cedeze scumpa mea jumătate în faţa Datoriei? În ciuda eforturilor ştiute şi neştiute, rămânea şi rămâne un focar de tandreţe, un focar de iubire, un zăcământ de aur, o comoară nestemată, foarte greu de găsit/comparat pe harta Mărazurilor noastre! Nu ştiu exact, dar consider că şi jucărica ta e la fel de bine înfiptă-n Regulile Societăţii Libere, în virtutea Jaloanelor pe care le-am stabilit şi le-am aprobat de la Centru! Iartă-mi lacrimile determinate de emoţii şi de sobrietatea unui asemenea moment! Şi acum te rog foarte mult să-mi spui ce-i de făcut, cum trebuie să procedez!... (Stai să vezi!)

Divina Tragedia, Colecție 

Citit 865 ori Ultima modificare Joi, 23 Martie 2023 02:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.