Sigur că da! Urmez povaţa psihologului Mihai Cărare, îmi telefonez prietenii cei mai apropiaţi, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd, şi ambii mi-o recomandă pe Maria Sâcâială, fostă Contabilă şefă în Atelierul de Vopsit Ciori, unde am lucrat şi eu între anii 2002-2006, ca expert/cotrobăitor Tehnic de Calitate! Cică madam Sâcâială e cea mai potrivită pentru Leac, poartă 55 de ani tereştri-n trup şi-n suflet, pantofi 44, rochii lungi şi strident imprimate cu mătăciuni, nu-mă-uita, coada-vacii, brusturi şi cicori! Poartă şi 120 de kile sub pielea-i proprietate privată! Are o arie de 8 metri pătraţi, un apartament cu patru odăi în Aviaţie, ten şaten, bărbat/soţ decedat de plictiseală, ochi bulbucaţi, irisuri galbene, energie potenţială şi cinetică fără limite, scăfârlie mititică, timbru supersonic – adică, ce mai tura-vura, face parte din ordinul democrat al gasteropodelor fără cusur! Nu cred că Şeful Celest a făcut vreodată, cuiva, aşa Dar Măreţ pe Pământ, până la persoana/personalitatea mea! Aşadar, stabilim prima întâlnire pe Teren Neutru! Şi, ştiţi foarte bine, cel mai Neutru Teren din Viaţă este Cimitirul, oricare ar fi, fiindcă la Singular „face” UN, şi la Plural „face” DOUĂ! Pentru că ea locuieşte mai aproape de celebrul „Ghiţă Vasiliu”, hotărâm să ne găsim la intrarea cu Aer Triumfal într-acest Dormitor Universal, pe data de 4 Iulie, anul 2022, exact ziua în care Ştefan cel Mare „făcea” 514 ani de la Coborârea sub sol! Ajung la zece ceasuri fără 15 minute, cu-n sfert de oră înaintea Marii Joncţiuni! Nu-i cumpăr flori, ca să nu creadă că am venit la mort/mormântare! Semne de re/cunoaştere? Eu port cămaşă gri, pantofi 42, pantalon negru, păr cenuşiu! Ea are/poartă proprietăţile fizice şi vestimentare descrise mai sus! Adică, parol, n-am cum s-o ratez!...Sigur că da! Iacătă, clopotarul trage clopotul de limbă, ca şi cum mă anunţă că-i zece fix! Dar, stupoare, madam Sâcâială nu răsare de nicăieri! Ce să fac? Aplic aşa-zisul sfert academic, răsfoiesc Viaţa Liberă, îl întreb pe clopotar dacă are şi câţi morţi are de bătut la cap, el îmi surâde victorios şi-mi huruie că Orânduiala Actuală îi furnizează Marfă cu Nemiluita şi că îl dor mâinile şi-i crapă căpăţâna de-atâta ding-dang!...Îmi vine să-l invidiez, să-l felicit! Dar nu mai apuc! Fiindcă, dinspre fosta Tipografie de o mie de tone, o văd pe Maria Sâcâială cum vine şi cum se apropie ca un tramvai sărit de pe şine! Am senzaţia clară/netă că Eternitatea se înclină şi că toţi morţii se leagănă în sicrie!...(Stai aşa!)
Război cu Apatia Lehamite (II) Scris de Ion Zimbru
