Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou”
(!) uite cum miroase-a lemne/ de vioară... chiar s-aude
clar acordul Nemuririi/ dinspre ramuri, spre pământ,
unde-n Aria Iubirii/ stau şi-aşteaptă mere crude
pentru Mire şi Mireasă,/ pentru eşti şi pentru sânt (!)
(!) trebuie să vină grabnic/ lutierii şi să scoată
din aceste lemne sfinte/ simplul cel mi, re, la, sol
pentru Aria Nuntirii,/ pentru ceastă lungă Roată,
pentru eşti şi sânt:/ Doime în acelaşi Rostogol (!)
(!) uite, vine Stradivarius,/ vine Mozart... vin cu toţii
cei ce ştiu să ia din lemne/ tot ce tace şi-i în plus,
şi s-aştearnă ce rămâne/ la-nceputurile Roţii:
roata cea de mai-nainte,/ mai de jos, şi mai de sus (!)
(!) dacă vii, începe Roata/ cea mai lungă şi mai multă
o să-ţi dau numai o vorbă,/ o să-ţi fac numai un semn:
să nu pui pe foc vioara/ niciodată... hai şi-ascultă
des/cântarea liniştirii/ din adâncul cestui lemn (!)
