Prenumele meu este Alin. Numele meu este Măcăleandru. Locuiesc (vorba vine) pe strada ”Fanfaronilor”, la numărul 25, într-un bloc nenorocit cum și alte mii și mii de blocuri din i/realul Galați, ținut aero/terestru/naval lăsat la discreția unor analfabeți care ”trăiesc” între limitele penibilului și la limita penalului, care nu știu altceva decât să-și ”exercite” ”drepturile” acordate de putoarea ordinară botezată Demos Kratos. După cum cred că știți, domnilor cititori de ambe genuri, această putoare a fost fătată în Grecia - o ”țară” din care poți să iei, dacă ai ce face cu ”dumnealor”, cei mai mulți trândavi, cele mai miasmatice lichele, cei mai mulți marțafoi: niște rătăciți printre ruinele Antichității, niște libidinoși/cicisbei care habar nu au de Aristotel și Socrate, de Ulise și Penelopa. Și noi, adicătelea românii ultimilor 34 de ani, iacătă că ne-am repezit s-o luăm pe țața Demos Kratos (Democrația) drept exemplu de ”orânduială”, drept ”cap-compas”, drept ”exemplu de model”, cum vorbește și scrie poetul Costică Pițigoi, și dânsul locatar pe strada amintită mai sus.
Așadar, în Decembrie 1989, ne-am asasinat Președintele, ne-am propulsat și ne-am ”ales”/cocoțat păduchii în fruntea obștii, ne-am desfășurat/împrăștiat Democrația/Putoarea pe toată suprafața Daciei/Republicii/României râvnite de alți și alți golani/ticăloși ai Istoriei terestre. Apoi, ca să nu ni se pară că ne plictisim, ne-am apucat să ne ”comportăm”, să ne facem de cap, adică. Cred că știți ce-nsemnează această ”facere de cap”, doamnelor și domnilor! Doar și dumneavoastră locuiți într-acest oraș compromis!... Păi, pe suportul acestei țațe spurcate și după principiul ”fac ce vreau”, dar și după așa-spusa deviză ”am toate drepturile, dar n-am nici o îndatorire”, care mai de care s-a apucat de renovat. În ”viziunea” istor natantoli, renovare-nseamnă sfărmare, rupere, perforare, dărâmare, tăiere, bubuială, hârcâire, trântire etc. La care se adaugă urlarea, trăncăneala, behăiala, mugirea, tropăiala. Nu mai s/pun chiolhanul fără margini, bălăbăneala și bălăngăneala de tip jemanfișist, lipsa de respect, ținuta fizică/morală execrabilă, asortată cu scuipat, muci și râgâieli ”tandre”. Una peste alta, alta peste una... s-a dus naibii orice urmă de LINIȘTE, orice urmă de CONDIȚIE OMENEASCĂ întru trăire, studiu, pregătire de viitor, școală, lectură, meditație, candoare, nădejde, vis. Și nu se arată nici un semn, nici o licărire, nici o încurajare că NORMALITATEA începe curând!... (Stai să vezi!)
