Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi dea Florica papucii, să mă tragă pe dreapta, să mă pună pe chituci, să mă lege de salcâmul infamiei, care creşte falnic în mijlocul bătăturii lui nea Lulu!... Desigur, în afară de strigăturile celebre şi consacrate în timp şi spaţiu... ("foaie verde de urzici/ noi avem salarii mari!", "foaie verde de dudău/ o să fie şi mai bine!", "aşa merge de frumos/ de parcă scrie pe jos!", "foaie verde de dai n-ai/ ia nu da de vezi cum ai!", „cine iubeşte şi lasă/ are multe oi şi casă!")... cred că sunt necesare şi strigături alcoolice: "n-am probleme cu ficatul/ sar în sus ca apucatul!", "beau orice şi motorină/ fiindcă iau silimarină!", "băutura zi şi noapte/ e ca sarea în bucate!"... şi câteva despre muncă: "foaie verde de cicoare/ munca-i doar pentru tractoare!", "cine-i harnic şi munceşte/ ori-i prost ori nu gândeşte!", "am numai succes la muncă/ dorm cu guşterii prin luncă!", "munca dragă mi-i prea tare/ cum la câini a linge sare!"... dar şi câteva strigături fără perdea: "foaie verde zile grele/ mândra mea n-are perdele!", "dacă aş avea perdele/ m-aş ascunde după ele/ şi aş râde-n mare grabă/ că eşti prost de dai în groapă!", "şi iar verde trei surcele/ n-am nimic şi nici perdele/ stau ca piatra-n lapidariu/ stau ca peştele-n acvariu!"... fireşte, nu trebuie să lipsească strigăturile medicinale: "frunză verde de cucută/ mândra mea e fată mare!", "frunză verde şi-o sipică/ ce durere de Florică/ mă apucă şi mă-ndură/ când Florica-i după mentă!"... şi cele de dragoste directă: "hai la noapte în lucernă/ că mi-am cumpărat lanternă/ să ţi-o pun în ochi uşor/ să chiorăşti şi eu să mor!"... şi cele strict de damă: "mândra mea este o grasă/ slabă la învăţătură/ folcloristă numai bună/ de mâncat agricultură!"... dar şi o strigătură masculină: "când mi-i poftă de Florica/ iau briceagul şi cotiga/ şi mă duc la una mică/ până-n vara următoare!"... şi cred că am să închei cu câteva strigături direct la cer: "adu-mi, Doamne, mândruleana/ ca s-o mulgă pe Joiana/ eu nu ştiu să fac nimica/ ad-o, Doamne, pe Florica/ eu nimic n-am învăţat/ foaie verde matostat!"... Abia aştept să le citesc la rece, abia mai am răbdare să-i văd şi să-i aud cum le pun în aplicare!... (Aveţi puţintică răbdare!)
LACRIMI pentru FLORICA (VIII) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu