Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
vino, draga mea suveică!/ – te blestem, dacă nu vii:
veci să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii
când mai mergi şi tu la apă,/ să te răcoreşti un pic,
la picioare...şi să-nceapă/ Dorul Marelui Nimic !!!
vino, draga mea suveică!/ – toate cele mi se frâng
sub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng:
eu am pus războiu-n poartă/ – un război şi sfânt şi drept –
vino, arta pentru artă-mi/ ţese de colivă-n piept !!!
vino, draga mea suveică!/ – chiar te vreau, şi nu mai pot,
chiar ţi-am pregătit o fleică/ de cinteză, sud la nord,
nord la sud, să nu ştii unde/ să mai pleci! gata, ţi-am pus
loc de pururea-n în secunde,/ sus pe jos şi jos pe sus !!!
vino, draga mea suveică!/ – hai şi ţese-mi tot ce ştii !!! –
drept răsplată, o copeică/ am de-atunci, de prin pustii,
când te căutam încoace/ şi încolo! – chem şi zic:
hai, că stă războiu-n pace,/ Timpu-n Marele Nimic !!!
