STOP CADRU PE LINIA DE TRAMVAI

STOP CADRU PE LINIA DE TRAMVAI
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

"Stau pe linia de tramvai şi mă uit la tine. Chiar nu vezi că mă uit la tine? Am, cumva, ochii urâţi? Te deranjează, cumva, tăcerea mea? Are vrun rost să-mi stric strunele vocale când Patria Voastră huruie de urlete şi de nesimţire, de lumpeni şi de ticăloşi? Dacă vrei să mă priveşti, nu mă privi compătimitor! Priveşte-mă aşa, fără nici o milă, fără omenie! Că m-am săturat de umanismul pe care-l afişaţi în găuri şi-n palate! M-am săturat de minciunile pe care le călăriţi în goana voastră după lene, lux, lăcomie şi laşitate! Ţi-i teamă, cumva, că vine tramvaiul şi mă sfârtecă? Nu te mai consuma atâta! Chiar vreau, chiar aş vrea să mă calce! Să termin odată cu viaţa asta mizeră, chiar dacă-l supăr pe Cel de Sus, care mi-a dat-o!

Ce scormoneşti în sacoşă? Vrei să-mi dai ceva? Am figură de milog? Îmi dai ciocolată? Dă-mi! Mănânc şi ciocolată, şi surcele, şi rahat, şi borş, şi ciuperci! Mănânc de toate! Nu mă strâmb, ca alţii! Nu ştii de ce nu mai vine tramvaiul? Că nu mai pot îndura frigul şi blestemele celor care nu se ţin de cuvânt! De ce nu vă ţineţi de cuvânt? Ştiu că aţi făcut un morman de promisiuni în legătură cu mine şi cu de-alde mine, dar aţi uitat! Şi ce repede uitaţi! Şi ce greu vă aduceţi aminte! Cum ar spune scriitorul Cornel Udrea: nici măcar nu vă aduceţi aminte că aţi uitat tot! Văd că te grăbeşti! Te duci să scrii despre mine? Ştiu că ai mai scris! Ştiu că scrii foarte mult şi foarte frumos/răscolitor despre cei ca mine! Ai mei au murit toţi! De foame, de frig, de răutate, de boală! Şi mama, şi tata, şi fraţii, şi surorile! Am fost foarte mulţi! Şi numai din cauza voastră am fost şi suntem foarte mulţi! Te rog să mă uiţi! Te rog să nu mai scrii nici un cuvânt pe adresa mea! Că n-am avut adresă niciodată!

Şi, dacă vine tramvaiul şi mă sfărâmă, nici măcar vagabond n-am să mai fiu! Să mă calce! Uite-aşa! Că voi, deştepţii din Patria Voastră, aţi zis peste tot că dezlănţuiţi Eutanasia, dar ne-aţi păcălit, ne-aţi lăsat în ghearele acestei vieţi nenorocite! Gata, nu se mai poate! Ce folos dacă vă lăudaţi că sunt cel mai bun prieten al vostru, iar unul îmi dă un os când altul îmi dă o ghioagă pe spinare?! Dă-te mai încolo! Nu vezi că vine tramvaiul? Vreau să mă strivească numai pe mine!... Ham!... Ham!"

Sigur că da!... Iată, un om de omenie, un neam prost, adică... (adică unul dintre mincinoşii Patriei Noastre)... strigă şi fugăreşte câinele de pe linia de tramvai! Bietul lătrător începe să schiaune... şi să lăcrămeze încolo, spre Nicăieri!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 845 ori Ultima modificare Miercuri, 28 Februarie 2024 13:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.