DANTELĂRIE (III)

DANTELĂRIE (III)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Şi foarte-ncet (pe drumul mare)/ sau repede (pe drumul mic)/ tot întrebam pe fiecare,/ unde să caut şi să strig,/ unde o fi ascunsă, oare,/ ori unde s-ar putea să fie/ visarea mea tulburătoare,/ strania mea Dantelărie...(?!)

Sigur că da... mi se răspunde... mai ai de căutat o clipă,/ mai ai de căutat o oră, un an, o viaţă, o vecie/... nu întreba, umblă întruna, atent, cu grijă, nu în pripă/... ce cauţi tu este o sfântă-devastatoare Simfonie/ de alb, de negru, mov, albastru... ori chiar de-ntregul spectru mut,/ zvârlit (pe orizont) capcană şi cacealma... un fel de crud/ punct clarobscur de (re)vedere, principiu, lege, amăgeală/ de-a lungul şi de-a latul vieţii, fără final, fără scofală/... un fel de: „uită-te acolo... ha, ha, ha, ha...” când aflătoare-i/ chiar dincolo de-nchipuire şi în sclavia următoarei/ iluzii, următoarei clipe rostogolindu-se aiurea,/ prin timpul tău, precum un capăt când se-ntâlneşte cu securea/... prin vremea ta, precum o rouă sub lovitura ucigaşă/ a unei raze, precum plânsul unui copil uitat în faşă/... prin alte şi-alte, câte-s date să crezi că-s numai ale tale,/ dar nu-s... nici una nu-ţi (re)vine, căci toate-s nişte haimanale...(!)

Sigur că da... mă dojeneşte un gând subtil din altă parte.../ conjugi frumos, de-o viaţă-ntreagă, cinismul verbului „a pierde”,/... conjugi corect, nu la-ntâmplare, te sinucizi din carte-n carte.../ crezi că declini galben şi roşu... când tu (în fapt) te-opreşti pe „verde”/... când tu, aşa, primeşti sintaxe, morfologii pe sub oleandru/ şi le tratezi cu inefabil... şi le supui (galant şi tandru)/... cestea (în fapt) sunt nişte târfe devastatoare, cu simbrie.../ să-ţi treacă pofta, foamea, setea... şi gândul spre Dantelărie...(!)

Sigur că da... mă ocărăşte un cititor în stele calde.../ (un cititor de trei cuvinte pe an, pe lună, pe ghicite).../ degeaba tot curtezi semantici adânci şi fine, lungi şi-nalte,/ dacă te papă sărăcia şi dacă poarta ţi se-nchide/ în nas când ceri (drept răsplătire)/ un strop de Linişte-n Cetate, un dram de Pace şi Iubire/... când ai de-ales între Smerire şi Nebunia unui Faust,/ dar te trezeşti că amândouă-s Altare pentru Holocaust...(!)

Sigur că nu... chiar nici nu-mi pasă de ochiul tulbur, acru, rece,/ de sufletul tăiat în piatră (păcat de piatră şi de daltă)/... urmez cărarea, cap-compasul, drumul şi calea, poate-mi trece/ (măcar prin vis) Alcătuirea mea şi mă cere laolaltă/... şi-mi spune: „hai, că se sfârşeşte... şi-n veac de veacuri nu se ştie/ dacă ajungi (măcar o Clipă) cu ochii pe Dantelărie...” (!)... (Stai să auzi!)

Citit 718 ori Ultima modificare Luni, 14 Aprilie 2025 11:09

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro