Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie!
Aşa se-ntâmplă dinspre Sud(uri)... aşa se-ntâmplă dinspre Nord(uri)/... şi tot aşa se-ntâmplă dinspre Est(uri) şi Vest(uri): ceastă Voce/ mă-ndeamnă numai către-acolo, printre acorduri-dezacorduri,/ printre Vianu, Barthes, Piru, Shakespeare şi Lermontov şi Croce.../ printre atâtea Pene sfinte şi mari şi lungi, care-au dat vlagă/ şi zor Cuvântului, să mişte Carpaţii, Alpii, Everestul,/ Cerul, Pământul şi Uitarea lecuitoare, grea, întreagă,/... nu doar Puterea şi Prostia de a sui (pe Eve) Restul/ rămas de când s-a dat de-a dura prima (s)clipire a Luminii/ peste un biet Rotund în faşă, scâncind de foame şi de sete,/ de când îşi pregăteau tirada, tunul şi-otrava... filistinii,/ dar şi habotnicii, şi tâmpii... [şi numai nenea Moromete/ (cel cu încredere în câine, cel cu picioarele în glie,/ acel cu sufletul în brazdă, mereu cu Moartea în spinare)/ e singurul rămas pe gânduri, plângându-se la lumânare,/ rugându-se de-nsufleţire... în uşă la Dantelărie!
Şi uite-aşa porneşte ruga: „Lasă-mă, Doamne, doar o dată,/ să mi s-astâmpere visarea, pofta nătângă de Nălţare,/ să-mi treacă dorul de Suire spre Săvârşirea vinovată/ de cleveteală şi de crimă, de pizmă şi de ne-ndurare!// Doamne, te rog frumos, ajunge cu-atâta Patimă-n Zadarnic,/ ajunge cu atâta Vrajă, cu-atâta grea Nemernicie!/... Hai, pune mâna pe Pământul (acum, lui Lucifer slugarnic)/ şi fă-l cum a mai fost Odată: Izvoditor de Viu şi Vie,/ Cuibar de Cântece cu pene, Pom sfânt, cu fructe interzise,/ cu Şarpe înţelept... cu toate (a)ducătoare-n Admirare,/ în Legea Una a lui Unu [(ne)cunoscută-n manuscrise]/... şi dă-i (din nou şi fără milă) Blagoslovire, Dezlegare.../ dă (înc-o dată) Decalogul, Potopul cel fără de care/ n-ascultă Nimenea, nu-nvaţă Respectul, Sfânta Modestie.../ dă Cale liberă la Cazne, măcar aşa, din Întâmplare/... să se asculte Îndrumarea şi Drumul... spre Dantelărie!”
[Publicitate: „Aici, pe strada cea Moldavă, în colţ cu strada cea Română,/ exact unde se vede-o Steauă biruitoare şi stăpână,/ aici se-ntâmplă să v-aştepte (pe toţi ce sunt şi or să fie)/ cea mai destoinică Lucrare de-nfăşurat Dantelărie!]... (Stai să vezi!)
