Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântână?!... Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”... Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/ aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi!”... Tudor Arghezi: „Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu./ Tu curgi, fântână, pe trecutul meu!”... Adrian Păunescu: „Nu toţi cei care sapă/ în jurul tău/ vor neapărat să-ţi dăruiască / o fântână cu apă/ proaspătă!”... Vasile Voiculescu: „Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,/ cu-n pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereţi./ Stă-n margine de drum fântâna netrebnică şi oropsită/ Căci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogită/ şi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bureţi!”... Emil Brumaru: „Timpul ceasurile-şi plimbă/ îmbrăcate în civil./ Dintr-un câine curge-o limbă.// Apoi trece-o săptămână./ Cuiul intră în perete/ şi găleata în fântână.// Şi-n bucătăria pură/ cănile se coc şi-aşteaptă/ atârnând cu apa-n gură!”... Tudor Muşatescu: „Ce vrei, inimă a mea,/ părăsită şi bătrână/ ca o apă de fântână/ de unde nimeni nu bea?!”... Corneliu Vadim Tudor: „Acum e pace pe pământ şi-n cer;/ ce-a fost să fie, s-a-ntâmplat odată.../ iar trupul meu cu lacăte de fier/ are fântâna plânsului secată!”
Din partea de nord a cestui primprejur de sud cu fântână părăsită... se apropie un bărbat în vârstă. E bădia Gheorghe Mihai. Din cealaltă parte... se apropie încă un bărbat în vârstă. E bădia Gheorghe Fluture. Din toate părţile... se apropie încă un bărbat, şi încă un bărbat, şi încă un bărbat...! Sunt: bădia Gheorghe Creţu, bădia Gheorghe Prisecaru, bădia Gheorghe Mavroian...!... Ei au săpat aiastă Fântână! Ei vin s-o rânească, şi s-o repare, şi să-i desfunde izvorul, şi s-o pornească, şi s-o dea la Sete!... Din toate aceleaşi părţile... se apropie o femeie în vârstă, şi încă o femeie în vârstă...! Sunt: tanti Maria lui Fluture, tanti Maria lui Mavroian, tanti Maria lui...!... Ele au adus ulciorul cu Apă şi Rugăciune când Ei săpau şi căutau Fântâna! Ele vin să ajute! Ele vin să citească Psalmul Fântânilor din Totdeauna! Aşa se aud: „vino mai aproape/ îngeră păgână/ dincolo de ape/ zace o fântână!// noaptea am săpat-o/ cu privirea arsă/ vino vinovato/ s-o luăm acasă!// i-a fugit izvorul/ bântuit de sete/ plânge spart ulciorul/ unde-i moromete!// va să se întâmple/ astupare crudă/ n-o mai poate umple/ nici o paparudă/ nu-i mai cere apă/ nici o caravană.../ vino mai degrabă/ dacă poţi fi ană!”//... Şi fiecare să dea câte patru lacrimi întru pornirea şi sfinţirea şi sănătatea Fântânii Eterne!
