A-nceput de ieri să-mi fie/ dor de puci şi de gâlceavă/ fiindcă Nae duce ghindă/ doar la scroafa lui Ion!/ domnul X toarnă dulceaţă/ pe dosarul cu otravă,/ iar nea Y prinde muşte/ nucleare cu buton!...//
Nu e bine, dar e soare.../ Alfa cam transpiră amplu,/ că aşa îi cere Ţara, Creierul şi Taica lui!/ are uliţă extremă,/ terorişti fictivi pe cablu/ şi-un Tăgârţă mult şi mândru/ ca o soacră în gutui!...//
Iată-l, vine-adus cu tancul,/ escortat de duri şi fiare,/ să asiste la discuţii/ despre cum s-a dat la fund/ flota noastră, cum copacii/ se trezesc fără picioare/ că aşa vrea encefalul/ de pătrat zâmbind rotund!...//
Îl întâmpină la uşă/ un Omega tare-n freză,/ până-n dinţi cu perestroikă,/ drujbă, greaţă şi furnir!/ conul cel Tigoare taie/ trei salcâmi pentr-o dormeză!/ sfântul N mănâncă Mediu/ cu sirop de trandafir!...//
Lepre sunt... şi multe vreascuri,/ cu „votat” citeţ pe frunte:/ beta, gama, delta, teta,/ una, alta, unul, altul...!/ un gherțoi pe dinafară/ licitează filme crunte/ despre cum se freacă menta/ pe programul 2 ori 4!...//
Sunt „eroi”... ucid pădurea/ să salveze-un fir de iarbă,/ zice ca să scape neamul/ de dihănii şi de vicii!/ un patriotard striveşte/ molii ungureşti în barbă.../ micii umplu-ntruna marii,/ marii defrişează micii!...//
Organismele se scoală/ să analizeze faptul!/ Şlehte, Grupuri şi Consilii/ dau din cap, din colţ, fumează.../ unii vor să miluiască/ Ţara, Camera, Senatul.../ alţii, să ne dăm de-a dura,/ să cântăm la altă Masă!...//
Uite-l, bă, zice-o „golancă”,/ uite-l ce „adânc” se-ndoaie/ de atâtea microfoane,/ Moskove şi alte Est-uri!/ te-ai... de tot! te-ai... de ocară!/ te-ai stalinskaia în paie,/ tot mizând pe-un vârf de munte,/ tot suind pe Eve-Resturi!...//
Lasă, fă... s-aude-un timbru/ pe salam şi motorină.../ nu ne vindem ţara, râul,/ nici cadavrul foarte mort,/ ne ajunge-un tei de plastic/ şi o traistă supraplină/ cu stejar-alcool de Masă,/ dar cu aer de import!...//
Vine un ţăran piano,/ cu opinci şi fără vlagă.../ vrea certificatul „pentru”, dă în sus cu gura sapei!.../ (staţi aşa, iubiţi natura,/ ostoiţi-vă, măi-dragă!).../ noi avem stuchit la furcă,/ învăţăm formula apei!...//
Şi se lasă cu mătănii,/ cu bomboane pe colivă!.../ Mulţumim! . strigă pedeştrii,/ zdrobitor bătând din mâini!/ Avem nervi, avem gunoaie,/ dar iubirea colectivă/ ne îndeamnă şi ne-nvaţă/ să tăiem frunze la câini!//
