Maria de la Cimitir

Maria de la Cimitir
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Pe Maria de la Cimitir am cunoscut-o la nuntă. La nunta ei, deoarece m-a rugat să-i fiu din Ăla de Onoare. Şi zău că n-am putut s-o refuz, mai ales că Aia de Onoare era Maria de la Contabilitate, iar cununiile i le-au ţinut/aşezat Maria de la Frizerie.

Nunta s-a desfăşurat pe Valea Mielului, un fel de amfiteatru natural, situat în partea de nord-nord-vest a localităţii Rădeşti. O fanfară alcătuită din doisprezece magraoni talentaţi a cântat continuu, începând din dimineaţa zilei de duminică, până în zorii zilei de luni. Valsurile şi sârbele şi horele se auzeau tocmai peste şapte sate. Şi ce-a mai plouat, Dumnezeule! Dar nimeni, absolut nimeni nu a părăsit locul supliciului/fericirii! Au rezistat şi au suferit toţi, până la capăt!

Drept dar, mirele şi mireasa au primit patru saci cu grâu de anul trecut, o vacă tânără şi a făta, un cal pur-sânge, şapte cocoşi, unsprezece găini, un plug, doi boi, juma de hectar de pământ în pantă, cu livadă, cinci prăjini de vie nobilă, un război de ţesut, şase velinţe, opt lăicere, o cuvertură, şaptesprezece oi, cinci capre, patru câini, un ciomag artistic încrustat cu literele iniţiale ale numelor şi prenumelor celor doi preafericiţi, o balercă cu vin, nişte sape nou-nouţe, o roabă de două persoane, o coasă... urale şi urări de copilaşi mulţi, frumoşi şi deştepţi!

În zorii zilei de luni, după dezgătirea ritualică a miresei şi după contabilizarea cestei impresionante averi, mirele s-a dus să scoată apă din fântâna apropiată, a lunecat pe glod şi a căzut în ea! Păcat! Dacă fântâna ar fi fost cu gura în jos, mirele ar fi trăit şi acum! Fireşte, l-au scos şi l-au îngropat aşa, murat şi mire, cimitirul fiind pe dealul alăturat, iar popa fiind printre invitaţi!...

De atunci, Maria s-a mutat la cimitir, averea a fost returnată donatorilor... şi totul se petrece normal, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ieri, cu poşta de seară, primesc un plic de la Maria. Deschid, desfac şi citesc: „cred că-i bine să vii. sunt de mult şi mi-i frig./ şi mi-i foame. şi n-am nici măcar un covrig/. nici măcar de la mese înalte un rest./ nici un semn solidar de la şeful celest!/ cred că-i bine să vii şi să faci până când/ miliarde vor fi de covrigi pe pământ./ şi de-a dura să-i dai, fără milă, spre toţi./ toţi poeţii să spună că sunt nişte roţi./ nişte cercuri, de fapt. să alerge-napoi,/ pe cărarea din grâul cu maci şi cu noi,/ cei rămaşi să păzim toată slava de-atunci,/ doar cu „sînt cel ce sînt”... şi cu zece porunci!/ cred că-i bine să vii, că se face târziu/ şi începe tic-tac-ul să tacă pe viu./ și începe o steauă să stea în pustii./ să-i aduci un covrig. cred că-i bine să vii!”//... Sigur că da! Zău că nu pot s-o refuz! Maria din ziarul de mâine mi-a promis că merge cu mine, astăzi, spre seară, s-o vedem şi s-o auzim pe Maria din Cimitir!... SIGUR CĂ DA!

Citit 246 ori Ultima modificare Joi, 24 Iulie 2025 23:15

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro